miercuri, 29 februarie 2012

Bye bye, winter & february!

Februarie a fost o luna frumoasa: nu degeaba e luna dragostei!
Am terminat luna fiind olimpica la engleza, cu note mari, achizitii noi, fericita si pregatita pentru venirea primaverii!
Abia astept ziua de maine. Martisoarele sunt pregatite.
Primavara este un anotimp excelent, plin de flori si culori vesele. Am imbracat si blogul in hainutele de primavara ,ca sa fie in ton cu atmosfera!
Pe de alta parte, iarna asta a fost una obisnuita, fara momente demne de mentionat. Ma bucur doar ca am crescut numarul postarilor de luna asta.
Deja ma saturasem de frig si de vremea urata.

Bye bye, winter & february!

Joe Jonas- Just in love


You're just running from the truth,  
But I'm scared of losing you.  
You are worth to much to lose  
Baby if you're still confused
Girl I'm just in love with you


Just...perfect!:x

Longing

Mi-e dor de vremurile in care eram  cu masca de "fata mare", dar cu sufletul de copil. 
Cand radeam foarte mult si faceam nebunii zilnic, 
cand abia asteptam sa iesim afara sa vedem ce sa mai facem,
 cand eram in lumea noastra.
Cand ieseam iarna, pe cancer afara si stateam prin blocuri la caldura.
Cand nu stiam cum e sa pierzi ceva drag, nu stiam ce e aia schimbare, ce e aia regret.
Cand eram lipsita de griji, cand nu pierdeam niciun weekend degeaba.
Cand nu stiam ce e aia seriozitate, cand eram naiva si nebuna, cand imi era bine.
Nu zic ca acum nu e, dar atunci cand pierzi, e normal sa regreti sau sa mai rascolesti, din cand in cand, melancolic, prin amintiri. 
E ironic cum o greseala din trecutul indepartat poate schimba atat de mult viitorul. Cand credeai ca e mai bine asa, dar acum se dovedeste ca, de fapt, nu e.. intr-un fel.
Nu prea imi place sa folosesc cuvantul "tragic", suna ca si cum as face parte dintr-o telenovela sau o film dramatic-siropos, dar asta e cel mai potrivit cuvant care descrie tot ce s-a intamplat.
Cum ne-am separat precum petalele florilor atunci cand se oflisesc. Dintr-o floare mandra, cu 4 petale, a ofilit si in schimbul ei au inflorit 2 flori cu cate 2 petale. Dupa, ca printr-o lovitura a destinului, cele 2 flori s-au ofilit exact in acelasi timp, ramanand doar o amintire prafuita a ceea ce a fost.

Din seria "cum era sa mor"

Mi-a venit dintr-odata subiectul asta in minte.
Era sa mor de doua ori.
Odata, cand eram foarte mica. Aveam vreo un an 2 si a trebuit sa ma operez. Doctorul ( Dumnezeu sa-l ierte ) a intrat beat in sala de operatie. Insa, in ciuda acestui fapt, el nu a facut nicio greseala, ci anestezicul, care mi-a administrat o doza prea mare. Iar eu, fiind foarte, nu am suportat. Mi-a povestit mama ca mi-a scazut tensiunea, ca doctorii s-au speriat ca ma imovisem la fata si respiram doar cu ajutorul aparatelor. Si m-au invelit si nu stiu ce mi-am facut si mi-am revenit.
A doua oara eram ceva mai mare, aveam vreo 7-8 ani daca nu chiar 9. Intr-o zi iesisem in oras si vazusem o prietena care mangaia un caine lup. Eu cum eram inebunita dupa animale in special cateii, am fugit la ea. 
M-am pus pe vine in fata cainelui lup si am inceput sa-l mangai. La un moment dat simt cum ceva ma apuca si, dintr-o saritura si cativa pasi, ajung la vreo 2 metri distanta de locul unde eram initial. Nu stiam ce se intampla, am inteles doar ca ceva ma tine. Cainele ma muscase de gat si nu-mi mai dadea drumul. Noroc ca un specialist a venit si m-a salvat. M-am dus acasa plina de sange. Mama, ingrozita, m-a dus repede la dispensar. Acolo mi s-a spus ca mare noroc am avut, ca daca coltii catelului mai patrundeau in gatul meu 1 sau 2 cm imi muscau vena jugulara si muream.
Voi era sa muriti vreodata? Si daca da, cum?

duminică, 26 februarie 2012

Sayonara!

Va este frica de moarte?
Moartea mereu a fost temuta, ilustrata precum o creatura cu ochii rosii, o coasa in mana si mantie neagra care iti face o vizita cand iti vine timpul...Ei, da! Asa cum a spus cineva, moartea nu reprezinta sfarsitul vietii, ci doar sfarsitul vietii tale in aceasta lume. Pentru ca vei continua sa traiesti vesnic acolo, sus, in cer. Singurul trist ar fi ca atunci cand pleci in calatoria ta, trebuie sa lasi totul in urma...prieteni, familie, avere, tot ce ar realizat tu aici. Pleci singur.
Am gasit intr-o carticica pe care am cumparat-o acum cativa ani ceva foarte frumos si adevarat:
"Se poveste ca un om a fost acuzat, odata, de o fapta pe care n-o facuse. Pentru a scapa de pedeapsa, cineva trebuia sa depuna marturie ca omul acesta este nevinovat. S-a dus el la cei 3 prieteni pe care ii avea si i-a rugat ca, a doua zi, sa mearga impreuna cu el la judecator si sa-l scape de pedeapsa.
A doua zi, primul prieten s-a scuzat ca nu poate veni. Al doilea l-a urmat pana la usa tribunalului, insa acolo s-a razgandit si a facut cale intoarsa. Cel de-al treilea prieten, pe care omul contase cel mai putin, a intrat, a depus marturie pentru el si l-a salvat, redandu-i astfel libertatea.
La fel se intampla si cu noi. Cei trei prieteni pe care ii avem in viata si care ar putea vorbi despre noi sunt averea noastra, rudele noastre si toate faptele bune pe care le-am facut. Insa, cand murim, realizarile noastre, fie ele cat de mari, raman aici, fara sa ne ajute cu ceva. Rudele ne urmeaza pana la groapa, dar raman si ele tot aici, in lumea aceasta. Doar faptele noastre bune, cel de-al treilea prieten, sunt cele ce ne urmeaza si dincolo de moarte, aratandu-i lui D-zeu adevarul despre sufletul nostru."
Mie nu mi-e frica de moarte, ci doar de faptul ca, daca ar fi sa mor maine, nu as fi apucat sa-mi traiesc viata si sa fac ceva cu ea.
Voi, daca, spre exemplu, ati sti ca maine ati muri, ce ati face azi, in ultima voastra zi din viata?

Searching

A iubi inseamna cautarea jumatatii intregului din care ai facut parte candva.

sâmbătă, 25 februarie 2012

Fragile

Inima este fragila. O singura lovitura si se frange toata. Nu conteaza ca e mare sau mica: conteaza impactul emotional pe care o are asupra ei. Este firava si se sfasie usor. Are mereu dreptate si e misterioasa. Daca nu ai grija, te doare. Este precum o bomba silentioasa, precum linistea dinaintea furtunii, precum un rau care curge la nesfasit. Este mica si pretentioasa, vulnerabila, influentabila si difera de la o persoana la persoana. La altii poate fi de gheata, la altii poate fi de aur, la altii poate fi prea mare, la altii poate lipsi...
Inima are marimea direct proportionala cu cine esti tu, cu caracterul si personalitatea ta. Ea nu tine cont de reguli. Inima nu respecta nimic, doar pe ea insusi. Si, de acea, de cele mai multe ori pica de proasta si nu o poti intelege.
E rosie. Si aceasta culoare o descrie perfect: dragoste, pasiune, foc, sange, impulsivitate.
Este mai fragila decat un ghiocel, este exemplul perfect de fragilitate...
Inima este precum o mina: adanca, larga, plina de comori . Cand crezi ca ai descoperit tot, apare ceva neprevazut si te face sa o iei de la capat.

joi, 23 februarie 2012

Seemed different.

Parea altfel. Dar aparentele insala, nu?
Mereu atunci cand te apropii de o persoana o vezi mult mai altfel decat este. Pentru ca, fiind foarte legate una de cealalta, ea tinde sa se comporte cu tine diferit decat cu alte persoane. Nu e ceva constient, pur si simplu cu tine e altfel din cauza ca sunteti foarte apropiate.
Abia atunci cand te distantezi, cand se rupe legatura, si o vezi ca un simplu amic cu care nu schimbi mai mult de un salut, sau chiar un strain ( varianta mai dura ) atunci ii vezi fete pe care nu i le vedeai cand erati apropiate.
Auzi pareri sincere care nu erau spuse cand erati apropiate. Iti dai seama ca oamenii au cu totul o alta parere decat aveai tu despre ea, ca ei o vad altfel.
E diferita, parca nu mai e aceeasi persoana.
Face lucruri de care, inainte, nu o credeai capabila.
Nu o mai cunosti.  
Desi inima spune ca este ea, creierul neaga urlandu-ti tare: ea nu ar face asa ceva! 
Dar schimbarile duc la alte schimbari.
Exact ca atunci cand erati apropiate si ii vedeai parti pe care altii nu le vedeau, asa si acum cand sunteti despartite ii descoperi parti pe care atunci nu le vedeai.
Fiecare legatura are avantaje si dezavantaje, fiecare distanta sau apropiere are de asemenea.
Asa cum o persoana parea modesta de aproape si ingamfata de la distanta, asa si o persoana sacaitoare si enervanta de la distanta poate fi buna si de treaba de aproape. De asta m-am convins ieri.
Nimic nu este ceea ce pare. Ori ceea ce vrea sa arate ca este.

miercuri, 22 februarie 2012

Reamonn- Tonight

If there's nothing left to say
Then something’s wrong.
Oh tonight, you killed me with your smile.
So beautiful and wild, so beautiful.

Clasic, vechi, dar fara egal!<3

marți, 21 februarie 2012

How do you do?

In ultimul timp nu am mai scris pe blog, scuzele mele, insa pur si simplu ori uitam, ori nu aveam chef, ori inspiratie. 
Maine dau 2 teste grele iar eu inca nu m-am pus pe invatat. N-am niciun chef, dar va trebui sa fac un efort daca vreau note mari.
Am racit. M-am saturat sa stau mereu cu servetele langa mine, sa beau Coldrex ( bautura pe care, de altfel, nu-mi place ), sa am nasul rosu si o stare de n-am-chef-de-nimic.
Iar eu care credeam ca n-o sa racesc deloc iarna asta, ca iarna trecuta am racit de 6 ori. Mda, acum, la final, m-a bubuit si pe mine.
Ahh, cat despre vreme, vesnicul lant zapada-soare-fleoscaiala. Nu mai e mult si vine primavara, abia astept, dar sper sa fie cald si bine, fara alta zapada!
Cam atat, alte noutati nu sunt. De fapt sunt, dar vreau sa le dezvolt intr-o postare pe care sper s-o scriu maine sau in seara asta daca am noroc.

vineri, 17 februarie 2012

Perlele noastre 10

Ce tranta a cazut aia!
Vorbesc..dar nu ca vorbesc!
Mda... cu parul ala...oleaca de drept, oleaca de cret!
Nu are fata gheata..stai sa dau gheata jos.
Nu mai am credit, mai am o liniuta! ( la baterie )
Acum nu mai razi de betronul meu nu?
Mai stau putin mai miros imi improspatez memoria.
Hai fata sa ma pis si eu ca mi-e sete!
Ai 5 mii, 4 mii, 3 mii, 2 mii, o mie de mii?
-Doamna pot sa ma duc pana la usa?
- De ce?
- Ca este acolo o mie de lei ( 10 bani )!
Continua de la capat.
Da-mi te rog carioaca.
Barbaicasu.
Catva timp.
Ne era o foame de neuitat!
Arangatan ( urangutan )
Abramhamham Lincoln

Mistake or choice?

Lumea e schimbatoare. 
Lumea e influentabila.
Lumea are acum o parere si un mod realist de a vedea viata, peste putin timp vezi ca ceva mic a creat un impact atat de mare: alta parere, alt mod incetosat de a vedea viata, negare, convingere absoluta asupra unui lucru gresit. 
Lumea se poate intoarce impotriva ta din simplul fapt ca i s-au schimbat sentimentele.
Este vorba despre acel lucru mic, dar care are efecte foarte mari si care da peste cap pe toata lumea.
Cine esti tu sa le deschizi ochii daca ei pur si simplu refuza si o tin pe a lor?
Cine esti tu sa le spui adevarul pe fata fara sa se comenteze sau sa ti se arunce in fata niste vorbe neadevarate, exagerate, concluzii pripite?
Cine esti tu sa spui ca nu te asteptai la o anumita persoana sa faca ceva, cand de fapt tu nu ai cunoscut-o indeajuns de mult incat sa stii ce ar putea sa faca si ce nu?
De ce sa te consumi degeaba? N-are rost. Nu se merita. De asta m-am convins astazi.
Iar am invatat o lectie in viata. Lumea la nervi spune multe, inventeaza multe, exagereaza multe, doar ca sa para ca ei au dreptate, ca sunt inocenti, ca ei nu au nimic cu nimeni, doar restul au ceva cu ea! 
Lumea incepe sa spuna prostii, sa comenteze si sa arunce cu vorbe aiurea pentru ca le-ai spus adevarul pe fata, iar ea nu este suficient de puternica si matura incat sa il accepte asa cum e. Ea traieste intr-un vis al ei, departe de realitate. Si sunt blocati acolo, cu parerea lor, refuzand si acuzand pe oricine incearca sa-i deschida ochii. Si ce poti tu sa faci? Sa cauti dovezi, sa faci pe detectivul, pentru ce? Sa fii lovita?  Sa te chinui la nesfarsit? Totul se merita pana la un punct, de aici incolo, intervine incapatanarea, orgoliul. 
A doua oara cand alegi sa faci un lucru care stii ca in trecut nu a mers, nu mai e o greseala, e o alegere...
Fiecare e liber sa creada pe cine vrea, ce vrea, si cand vrea, nu? Ca e adevarat, ca e fals, ei au ales, ai suporta, ei...gres...aleg.

Heartstrings

Nu zic nu. N-are nici un rost sa trunchiez adevarul ca sa iasa in favoarea mea ( cum fac altii ), ca sa para ca eu nu am nicio vina sau ca mereu celalalt greseste, nu?. Si eu, la nervi, aberez, exagerez, dramatizez. Dar pana la urma, in orice insulta exista si un mic sambure de adevar, nu? Mai ales daca cunosti persoana respectiva. Dar cine n-o face?
Cand te certi cu cineva: sunt 3 "etape" prin care treci:
 la inceput, fix dupa cearta, esti foarte suparata, foarte nervoasa, dezamagita etc. Dramatizezi, jignesti, barfesti persoana respectiva, ai impresia ca greseala e absolut inacceptabila, iti vine s-o iei la bataie, simti c-o urasti etc etc. 
In a doua etapa deja nu mai esti atat de nervoasa, situatia iti este indiferenta. Devine o alta persoana normala, o straina, careia nu ii dai nicio atentie: pe scurt, esti intre a face un pas spre impacare sau nu.
 In a treia etapa, uneori inexistenta, deja incepi sa regreti, iti dai seama ca greseala nu era cine stie ce si putea fi iertata, zici ca merita sa mai acorzi o sansa, ca e o persoana draga, rascolesti in trecut si te gandesti la impacare, care, de cele mai multe ori, are loc.
Nu spun ca este o regula pentru toata lumea sau ca e strict asa cum am povestit eu. Pana la urma, depinde de persoana, caracterul ei, greseala etc- adica de fiecare in parte- dar, in general, mai toate persoanele trec prin aceasta situatie, macar o data in viata. La mine, cel putin, se repeta etapele de mai sus ca o lege nescrisa.

miercuri, 15 februarie 2012

Another drawings

Click pe poza pt full size.

marți, 14 februarie 2012

Valentine's Day



Si ma simt bine. Chiar foarte bine, dat fiind ca in acesta zi plina de iubire majoritatea persoanelor singure se simt triste si se condamna ca nu pot si ele sa se tina de mana si sa schimbe imbratisari si sarutari cu cineva. Eu, insa, no stress. Ma bucur pentru altii, dar cam atat. Nu stiu de ce mereu la inceputul lui februarie astept ziua aceasta, desi nu mi se intampla nimic special, nu fac nimic deosebit si nici nu se simte ca ar fi Valentine's Day daca esti alone.
Am primit o cicocolata cadou ( Laura cu capsuni, deci se stie! :P ) si o bomboana cu menta :)) si o inimioara rosie ( de la o prietena ). Mai pe seara o sa ma duc la Casa de Cultura la un concurs de Valentine's Day care mai nou se organizeaza in fiecare an. Asa, de fun, poate o sa si particip sa castig o ciocolata Africana ( ca anul trecut, poate anul asta primim una Aro :) ) sau sa rad de cei de pe scena. Oricum, va fi o zi normala in continuare.
P.S: Revin mai pe seara sa spun daca am participat si castigat  ceva. ( LATER EDIT: Nu am participat deloc! )
Pana atunci, va urez un sincer

Happy Valentine's Day!

luni, 13 februarie 2012

Cam atat.

Si, de ce, inainte de Valentine's Day, trebuie sa fie o zi de 13? E ca si cum s-ar spune " mai intai ghinion, si dupa o zi dedicata iubirii". Inainte nu credeam in superstitii si chestia cu ghinionul, dar azi a fost o atat de "superba" :-j  . . . din unele puncte de vedere, of course:).
Stii acel sentiment cand te mananca undeva sa faci ceva si dupa sa regreti?
Cand totul incepe cu curiozitate  si o gluma, devine o alegere si o dilema, si se termina cu o drama si un regret.
Sorry, nimic personal. Nu simt mare lucru, desi ar fi trebuit, ca era destul de important. Totusi, nu ma pot forta sa-mi pese mai mult decat imi pasa, chiar daca asa ar trebui, nu?
Pe langa asta, am inceput semestrul cu dreptul si note mari!:D
Si cam atat. No inspiration, sper sa revin maine cu ceva mai consistent. Dar nu promit nimic.

duminică, 12 februarie 2012

Life is too ironic.

Life is too ironic.  
It takes sadness to know what happiness is, noise to appreciate silence, and absence to value presence.

miercuri, 8 februarie 2012

Reminiscence

Imi amintesc clar: si a trecut mult timp, sunt din ce in ce mai neclare, mai fragmentate decat inainte. Dar, desi mintea le prafuieste, ofilindu-se incet, inima nu va uita. Poate pana maine, poate niciodata. Este vorba despre acele momente. Care nu mor. Chiar daca nu-ti amintesti in detalii, poate chiar aproape deloc, tot vei sti ca s-a intamplat, candva, cumva, undeva.
O amintire vaga a unui lucru neclar, aproape disparut din memorie. Ca o ploaie fara nori, ca niste flori fara petale, ca un soare fara lumina, ca o oglinda fara reflectie..

marți, 7 februarie 2012

Despre scoala.

Inainte de a incepe sa dezbat la sange subiectul care mi-a venit in minte atunci cand am aflat ca maine si poimaine nu facem scoala din cauza drumurilor blocate ( traiasca poleiul! :D ), vreau sa spun ca aici e parerea mea personala. Daca ai alta parere, o respect, si atat. 
In primul rand, ma voi lua putin de cei dobitocii din "putere" care schimba sistemul de invatamant mult prea des. Mai intai tezele cu subiect unic dintr-a 7a, dupa materiile la care se vor da testare nationala ( au scos istoria si geografia ),dupa chestii legate de BAC si acum cea mai noua si "tare" dintre toate: liceul incepe din clasa a10a, deci fara a9a. Prostie pura. Nu vad de ce fac atat de multe modificari. Singura explicatie acceptabila ar fi faptul ca incearca sa descopere sistemul de invatamant perfect. Pai, spre informatia lor, un lucru NU POATE FI PERFECT. Nu inteleg de ce fac atat de multe modificari, ca acestea nu vor face elevii sa invete mai bine sau stiu eu ce, din contra, o sa-i ameteasca schimband, modificand si transformand reguli in fiecare an. 
Sa fim realisti, sistemul de invatamant din Romania este de calitate inferioara ( sa vorbim in termeni politici daca tot m-am legat de politica ), ca nu degeaba tinerii studenti aleg sa faca facultati in alta tara. In Romania nu ai niciun viitor. Salarii proaste, lumea pleaca in afara, iar cei care ramanem suferim pentru ca nu avem doctori sau mai stiu eu ce ( ca era o mega- insistenta pe acest subiect ).
O alta problema ar fi profesorii lipsa si cei corupti. Ultimii mentionati daca se mai pot numi profesori, of course. Am avut "surpriza" sa vad "profesori" care habar n-aveau ce predau, se puteau numi profesori doar cu cartea in mana. De fapt, sunt o multime de probleme doar din domeniul sistemului de invatamant. Eu, una, sunt foarte nemultumita.
Voi ce parere aveti? Daca ati avea posibilitatea, ce ati schimba?

duminică, 5 februarie 2012

Nemultumiri.

Weekendul asta a fost unul de r****. Fleoscaiala peste tot, nimic de facut. Dar am iesit afara: prin oras, nici naiba. Daca nu vrei sa-ti consumi banii prin tot felul de autogari sau braserii, mai bine stai acasa. Pentru ca asta nu-mi place iarna: e frig, si n-ai ce face! Doar sa boschetaresti pe afara, prin blocuri, daca n-ai bani de stat undeva la caldura...
Eu care abia asteptam sa vina weekendul, de sambata abia am asteptat sa vina ziua de luni, sa ma duc si eu la scoala si sa am ce face ( nu-mi vine sa cred ca spun asta! ), ca si asa am stat in casa tot weekendul si am frecat menta pe net. Abia astept sa se termine februarie si sa vina primavara, sa scapam de alteratiile astea de vreme ( cand zapada, cand fleoscaiala ), sa se incalzeasca si pace. Decat fleoscaiala, mai bine lipsa de zapada si iarna si tot.
Pe langa neplacerile astea, mai e o saptamana si pana la Valentine's Day! ( nu m-am putut abtine :)) )

sâmbătă, 4 februarie 2012

Ce cauta lumea pe Google..

 si da de blogul meu 4!
In ultimul timp ma surprinde ce se cauta pe google si cum se ajunge pe blogul meu!:))
pomul din arash
pomul din melodia lui arash
desen in creion draci
oare fluturii cand se indragostesc simt oameni in stomac ?!

zeita frumusetii afroditi
a o incasa funny
hal borland explicatii
madonna cind e raa tinara
bad era tumblr
cea mai mare drujba din lume

Here to stay.

Si cand lumea e mare... nu-ti gasesti locul.
Si cand lumea e mica... nu stii unde ti-e locul.
Am spus ca in februarie nu am voie sa fiu trista. Mi-am propus asta. Pana cand... a venit refluxul.
Si am inceput fix din a II a zi :)).
E ciudat. Teoretic sunt la fel, aceeasi eu, handicapata si vesela, care rade mereu si se comporta ca de obicei... dar ceva undeva, acolo, e diferit.
Urasc sentimentul acela...care nu e sentiment. Care nu exista. Nu simti nimic. Esti ca de obicei, insa inauntru esti goala. Nu esti fericita, trista, suparata, nervoasa etc. Esti nimic. Esti diferita.
Nu stii cum, de ce, sau unde, dar ceva e schimbat.

Si e un motiv mult prea personal ca sa-l pot  spune tare aici. Nu este legat de prietenie, iubire sau orice altceva ce am mai scris eu pe blog. E dintr-o cu totul alta directie. O directie pe care, credeam, ca n-o voi urma niciodata. O directie pe care pana acum nu am vazut-o, nu m-am gandit la ea si nu am crezut ca va aparea in viata mea. Nu are treaba cu mine, dar ma implica si pe mine. Punct.
Cand totul se darama, ai vrea pur si simplu sa dai timpul inapoi si sa repari. Sau ai fi in stare sa dai orice, dar orice, pentru a fi macar putin din cum era inainte. 
Pentru ca ai crezut ca va dura.
Pentru ca ai crezut ca a venit sa stea, si, mai important, sa ramana.

miercuri, 1 februarie 2012

February is all red


In februarie it's all about love, asta e  clar! Ciocolata, inimioare rosii, fluturasi in stomac, cupluri..februarie este fara dar si poate colorat in rosu. Chiar daca nu esti combinata, nu sunt permise melodiile triste, melancolia, tristetea etc. , macar pana la V-day, inclusiv. 
Vremea.. vremea nu mai conteaza, oricum este ultima luna de iarna, deci nu prea se anunta usoara! Dar ce mai conteaza cand ai atat de multe motive sa zambesti si sa fii fericita?
Welcome, february!
Please be..LOVEly!