La revedere, vară.

 Vara..vara este anotimpul meu preferat, clar, și dacă s-ar putea, aș vrea ca tot anul să fie numai vară...Sau măcar jumătate de an. 

  

 Mă simt melancolică. Poate pentru că este penultima zi de vară, sau poate pentru că mai e puțin și începe școala? Simt..simt cum vine toamna. Gata căldură, gata pantaloni scurți. Nu tu Dunăre, nu tu mare, NU TU VARĂ. Anul trecut vara s-a prelungit până pe la sfârșitul lui septembrie parcă, și mă simțeam așa bine. Anul asta însă, vremea s-a stricat din timp, anunțând venirea toamnei. Acum mă simt ciudat când port pantaloni lungi, fiindcă eu toată vacanța am purtat numai pantaloni scurți și rochițe. Mă simt ciudat să nu mai repet într-una "mi-e cald" sau "ce cald e" din cauza soarelui puternic, să nu mai simt cum mă topesc din cauza căldurii. Mă simt ciudat că s-a terminat vara, eu fiind obișnuită cu ea. 

 Și acum să trecem la capitolul "vacanța de vară". Nu pot să zic că această vacanță a fost fenomenală, ba chiar pot spune că a fost plictisitoare. La început îmi făcusem o grămadă de planuri, care doar planuri au rămas...Am așteptat-o cu nerăbdare încă de prin martie, când tot spuneam că "vreau să vina vacanța". Iar atunci când a venit, parcă nu-mi venea a crede, eram atât de fericită că în sfârșit mă pot relaxa, că pot pune la naftalină caietele și cărțile de la școală. 

  

 Și da, pot spune că acum vreau să înceapă școala, dar nu vreau să se termine vara.  

Mi-e frică de timp.

 Poate o să sune puțin ciudat, dar mie mi-e frică de timp. Nu vreau să cresc. Vreau să mă opresc în jurul vârstei de 16 ani, nu vreau să termin niciodată liceul. Atunci când eram mai mică abia așteptam să ajung la vârsta pe care o am, iar acum nu mai vreau să cresc.  
 Mi-e groază când mă gândesc c-o să fac și eu 18 ani și o să plec la facultate.  
 Mi-e groază că o să treacă viața pe lângă mine, fără să fi făcut nimic care să rămână. Serios...chiar, chiar nu vreau să cresc.  
 Mai ales vara, pierd zilele aiurea, în prostie, nefăcând nimic. Când începe școala, e aceeași rutină, care se repetă tot anul: trezire-teme-școală-internat. Că mai ies și eu câteodată afară, mă plimb sau mă duc cu prietenii într-un local, astea sunt zile-excepție, care sunt destul de rare, de altfel. Uneori mă gândesc dacă așa o să fie mereu. Totul e atât de plictisitor și de normal...De ce nu poate fi și viața mea la fel de interesantă, palpitantă și incitantă, precum în filme și seriale? Acolo totul este mereu în mișcare, nicio zi nu e pierdută aiurea, ci din contră, în fiecare zi faci ceva nou. Adolescenții de vârsta mea au niște vieți minunate, căreia mereu i se adaugă noi aventuri bune de împărtășit. 

 De ce nu poate viața mea să fie așa? 

Lana del Rey- Young and Beautiful

Will you still love me when I'm no longer young and beautiful?

Acordă-i iubirii o șansă.

 Băieții...nu toți sunt la fel.  

 Știu, ai spus-o și tu de multe ori, cine n-a spus-o. Îți pui încrederea în el și îți pasă, crezând că este prințul pe cal alb care te poate face într-adevăr fericită. Iar apoi, mai devreme sau mai târziu te dezamăgește, și concluzionezi că, de fapt, nu el este băiatul potrivit ție, și că este LA FEL că ceilalți bădărani pe care i-ai întâlnit. Pentru că noi fetele mereu ne îndrăgostim de același tip de băieți:

Băieții răi care ne atrag la prima vedere și stârnesc înăuntrul nostru pasiuni fulgerătoare, băieți care caută doar aventuri și nimic concret.  
 Băieți care ne domină, care ne fac să ne simțim vinovate pentru greșelile lor. 
 Băieți care îți spun că ești "bună", nu "frumoasă", deoarece pentru ei cel mai mult contează aspectul și reputația. 
 Băieți cărora le place să se joace și să-ți dea impresia că le ești dragă, căutându-te mai mereu, că după puțin timp să uite că exiști. 
 Băieți cărora le place să vorbească mai mereu despre ei și au pretenția că tu să-i asculți iar dacă au vreo problemă să-i sfătuiești, dar când tu nu ești bine, nu prea îi interesează. 
 Băieți care au multe texte în ei, și totuși îi auzi zicând că "pentru ei contează cel mai mult caracterul". Vrăjeală. De aceea îi vezi la braț numai cu tipe scoase din revistele de modă. 
 Băieți care îți dau sentimentul că nu ești suficient de bună pentru ei. 
 Iar cum noi fetele visăm stabilitate și o relație serioasă de lungă durată, nu e strop de compatibilitate între noi. 
 Dar nu toți băieții sunt la fel ca cei descriși mai sus. Există și băieți care iubesc din toată

inima, cărora le păsa și care vor să te vadă zâmbind. Băieți care te plac pur și simplu pentru ceea ce ești, nu pentru ceea ce ai. Ei îți plac până și defectele, pentru că până la urmă ele ne fac unici. Băieți care se interesează de problemele tale, care te vor ascultă mereu. Băieți care nu uită de tine și care rețin până și cele mai mici și nesemnificative lucruri pe care i le spui. Băieți care te fac să te simți egală cu ei, să te simți frumoasă, nu inferioară. 
 Ei merită. Nu prea ies în evidență, dar sunt mereu în jurul tău, de obicei băieți pe care nu îi vezi mai mult decât simpli amici. Acești băieți sunt mult mai frumoși înăuntru decât pe din afară. Dar cel mai mult contează caracterul, nu aspectul exterior, până la urmă. Mai rar băieți frumoși cu un interior la fel de frumos.  
 Așa că TU, deschide ochii, uită-te bine în jurul tău și nu te mai aprinde după cel care este în centrul atenției. Schimbă cartea, nu întoarce doar pagina, pentru că fiecare pagină are același subiect.
  
 Acordă și altor tipuri de băieți o șansă și, cel mai important, acordă-ți și ție o șansă la iubire. 

Perseide (poezie)

 I.La mijlocul nopții văratice, când totu-i pustiit și amorțit, 
 Iar linistea învăluie tabloul pictat în non-culori, 
 Zace întinsă copila sub clarul văzduhului nemărginit, 
 Privind gânditoare șirul catenar al căderii de meteori. 

 II.Ochii de-un albastru marin îi sunt pironiți în stele 
 Doar licărirea perseidelor luminează fața-i plânsă iară, 
 Ploaia lui Perseu inundă cerul aducând a șir de mărgele, 
 Ce se răsfira lent dar elegant sub privirea selenară. 

 III.Copila jinduiește ce stelele peritoare n-au cu putință; 
 Se tulbură inimi, explodează destine și pier nebuloase 
 Să cadă cerul spre pierzanie, să înflorească o dorință, 
 Ce topește inima și spulberă vătămarea iubirii furtunoase. 

 IV.Răscolind printre stele și-amintiri, se pierde-n cugetări 
 Doar noaptea îi tăinuiește slăbiciunea prin întunecime 
 Sufletul e o piesă de porțelan ce îndură multe sfărâmări 
 O, ce ploaie; stinge cu ea gânduri și visuri în întregime. 

Să zic "Bun venit, August" ?!

 Pentru că a trecut jumătate din vacanță, iar august este ultima lună de vară. Sunt singura căreia i se pare că a trecut prea repede timpul? Și va continua să treacă, până mă voi trezi în septembrie că începe școala. 

Whatever, august, că tot ești ultima lună de vară, te rog să fii awesome!