miercuri, 29 februarie 2012

Bye bye, winter & february!

Februarie a fost o luna frumoasa: nu degeaba e luna dragostei!
Am terminat luna fiind olimpica la engleza, cu note mari, achizitii noi, fericita si pregatita pentru venirea primaverii!
Abia astept ziua de maine. Martisoarele sunt pregatite.
Primavara este un anotimp excelent, plin de flori si culori vesele. Am imbracat si blogul in hainutele de primavara ,ca sa fie in ton cu atmosfera!
Pe de alta parte, iarna asta a fost una obisnuita, fara momente demne de mentionat. Ma bucur doar ca am crescut numarul postarilor de luna asta.
Deja ma saturasem de frig si de vremea urata.

Bye bye, winter & february!

Joe Jonas- Just in love


You're just running from the truth,  
But I'm scared of losing you.  
You are worth to much to lose  
Baby if you're still confused
Girl I'm just in love with you


Just...perfect!:x

Longing

Mi-e dor de vremurile in care eram  cu masca de "fata mare", dar cu sufletul de copil. 
Cand radeam foarte mult si faceam nebunii zilnic, 
cand abia asteptam sa iesim afara sa vedem ce sa mai facem,
 cand eram in lumea noastra.
Cand ieseam iarna, pe cancer afara si stateam prin blocuri la caldura.
Cand nu stiam cum e sa pierzi ceva drag, nu stiam ce e aia schimbare, ce e aia regret.
Cand eram lipsita de griji, cand nu pierdeam niciun weekend degeaba.
Cand nu stiam ce e aia seriozitate, cand eram naiva si nebuna, cand imi era bine.
Nu zic ca acum nu e, dar atunci cand pierzi, e normal sa regreti sau sa mai rascolesti, din cand in cand, melancolic, prin amintiri. 
E ironic cum o greseala din trecutul indepartat poate schimba atat de mult viitorul. Cand credeai ca e mai bine asa, dar acum se dovedeste ca, de fapt, nu e.. intr-un fel.
Nu prea imi place sa folosesc cuvantul "tragic", suna ca si cum as face parte dintr-o telenovela sau o film dramatic-siropos, dar asta e cel mai potrivit cuvant care descrie tot ce s-a intamplat.
Cum ne-am separat precum petalele florilor atunci cand se oflisesc. Dintr-o floare mandra, cu 4 petale, a ofilit si in schimbul ei au inflorit 2 flori cu cate 2 petale. Dupa, ca printr-o lovitura a destinului, cele 2 flori s-au ofilit exact in acelasi timp, ramanand doar o amintire prafuita a ceea ce a fost.

Din seria "cum era sa mor"

Mi-a venit dintr-odata subiectul asta in minte.
Era sa mor de doua ori.
Odata, cand eram foarte mica. Aveam vreo un an 2 si a trebuit sa ma operez. Doctorul ( Dumnezeu sa-l ierte ) a intrat beat in sala de operatie. Insa, in ciuda acestui fapt, el nu a facut nicio greseala, ci anestezicul, care mi-a administrat o doza prea mare. Iar eu, fiind foarte, nu am suportat. Mi-a povestit mama ca mi-a scazut tensiunea, ca doctorii s-au speriat ca ma imovisem la fata si respiram doar cu ajutorul aparatelor. Si m-au invelit si nu stiu ce mi-am facut si mi-am revenit.
A doua oara eram ceva mai mare, aveam vreo 7-8 ani daca nu chiar 9. Intr-o zi iesisem in oras si vazusem o prietena care mangaia un caine lup. Eu cum eram inebunita dupa animale in special cateii, am fugit la ea. 
M-am pus pe vine in fata cainelui lup si am inceput sa-l mangai. La un moment dat simt cum ceva ma apuca si, dintr-o saritura si cativa pasi, ajung la vreo 2 metri distanta de locul unde eram initial. Nu stiam ce se intampla, am inteles doar ca ceva ma tine. Cainele ma muscase de gat si nu-mi mai dadea drumul. Noroc ca un specialist a venit si m-a salvat. M-am dus acasa plina de sange. Mama, ingrozita, m-a dus repede la dispensar. Acolo mi s-a spus ca mare noroc am avut, ca daca coltii catelului mai patrundeau in gatul meu 1 sau 2 cm imi muscau vena jugulara si muream.
Voi era sa muriti vreodata? Si daca da, cum?

duminică, 26 februarie 2012

Sayonara!

Va este frica de moarte?
Moartea mereu a fost temuta, ilustrata precum o creatura cu ochii rosii, o coasa in mana si mantie neagra care iti face o vizita cand iti vine timpul...Ei, da! Asa cum a spus cineva, moartea nu reprezinta sfarsitul vietii, ci doar sfarsitul vietii tale in aceasta lume. Pentru ca vei continua sa traiesti vesnic acolo, sus, in cer. Singurul trist ar fi ca atunci cand pleci in calatoria ta, trebuie sa lasi totul in urma...prieteni, familie, avere, tot ce ar realizat tu aici. Pleci singur.
Am gasit intr-o carticica pe care am cumparat-o acum cativa ani ceva foarte frumos si adevarat:
"Se poveste ca un om a fost acuzat, odata, de o fapta pe care n-o facuse. Pentru a scapa de pedeapsa, cineva trebuia sa depuna marturie ca omul acesta este nevinovat. S-a dus el la cei 3 prieteni pe care ii avea si i-a rugat ca, a doua zi, sa mearga impreuna cu el la judecator si sa-l scape de pedeapsa.
A doua zi, primul prieten s-a scuzat ca nu poate veni. Al doilea l-a urmat pana la usa tribunalului, insa acolo s-a razgandit si a facut cale intoarsa. Cel de-al treilea prieten, pe care omul contase cel mai putin, a intrat, a depus marturie pentru el si l-a salvat, redandu-i astfel libertatea.
La fel se intampla si cu noi. Cei trei prieteni pe care ii avem in viata si care ar putea vorbi despre noi sunt averea noastra, rudele noastre si toate faptele bune pe care le-am facut. Insa, cand murim, realizarile noastre, fie ele cat de mari, raman aici, fara sa ne ajute cu ceva. Rudele ne urmeaza pana la groapa, dar raman si ele tot aici, in lumea aceasta. Doar faptele noastre bune, cel de-al treilea prieten, sunt cele ce ne urmeaza si dincolo de moarte, aratandu-i lui D-zeu adevarul despre sufletul nostru."
Mie nu mi-e frica de moarte, ci doar de faptul ca, daca ar fi sa mor maine, nu as fi apucat sa-mi traiesc viata si sa fac ceva cu ea.
Voi, daca, spre exemplu, ati sti ca maine ati muri, ce ati face azi, in ultima voastra zi din viata?

Searching

A iubi inseamna cautarea jumatatii intregului din care ai facut parte candva.

sâmbătă, 25 februarie 2012

Fragile

Inima este fragila. O singura lovitura si se frange toata. Nu conteaza ca e mare sau mica: conteaza impactul emotional pe care o are asupra ei. Este firava si se sfasie usor. Are mereu dreptate si e misterioasa. Daca nu ai grija, te doare. Este precum o bomba silentioasa, precum linistea dinaintea furtunii, precum un rau care curge la nesfasit. Este mica si pretentioasa, vulnerabila, influentabila si difera de la o persoana la persoana. La altii poate fi de gheata, la altii poate fi de aur, la altii poate fi prea mare, la altii poate lipsi...
Inima are marimea direct proportionala cu cine esti tu, cu caracterul si personalitatea ta. Ea nu tine cont de reguli. Inima nu respecta nimic, doar pe ea insusi. Si, de acea, de cele mai multe ori pica de proasta si nu o poti intelege.
E rosie. Si aceasta culoare o descrie perfect: dragoste, pasiune, foc, sange, impulsivitate.
Este mai fragila decat un ghiocel, este exemplul perfect de fragilitate...
Inima este precum o mina: adanca, larga, plina de comori . Cand crezi ca ai descoperit tot, apare ceva neprevazut si te face sa o iei de la capat.

joi, 23 februarie 2012

Seemed different.

Parea altfel. Dar aparentele insala, nu?
Mereu atunci cand te apropii de o persoana o vezi mult mai altfel decat este. Pentru ca, fiind foarte legate una de cealalta, ea tinde sa se comporte cu tine diferit decat cu alte persoane. Nu e ceva constient, pur si simplu cu tine e altfel din cauza ca sunteti foarte apropiate.
Abia atunci cand te distantezi, cand se rupe legatura, si o vezi ca un simplu amic cu care nu schimbi mai mult de un salut, sau chiar un strain ( varianta mai dura ) atunci ii vezi fete pe care nu i le vedeai cand erati apropiate.
Auzi pareri sincere care nu erau spuse cand erati apropiate. Iti dai seama ca oamenii au cu totul o alta parere decat aveai tu despre ea, ca ei o vad altfel.
E diferita, parca nu mai e aceeasi persoana.
Face lucruri de care, inainte, nu o credeai capabila.
Nu o mai cunosti.  
Desi inima spune ca este ea, creierul neaga urlandu-ti tare: ea nu ar face asa ceva! 
Dar schimbarile duc la alte schimbari.
Exact ca atunci cand erati apropiate si ii vedeai parti pe care altii nu le vedeau, asa si acum cand sunteti despartite ii descoperi parti pe care atunci nu le vedeai.
Fiecare legatura are avantaje si dezavantaje, fiecare distanta sau apropiere are de asemenea.
Asa cum o persoana parea modesta de aproape si ingamfata de la distanta, asa si o persoana sacaitoare si enervanta de la distanta poate fi buna si de treaba de aproape. De asta m-am convins ieri.
Nimic nu este ceea ce pare. Ori ceea ce vrea sa arate ca este.