descrie peisajul
scrie "ai fost dependent"..
-Ce faci aici? ma intreaba Andi asezandu-se langa mine
-Doamne, esti nebun? Aproape ca am facut infarct! raspund eu uimita
- Nu eu sunt nebuna care la ora asta tarzie in noapte sta sub un tei, scriind, spune el zambind
- Dar esti cel care m-a urmat in nebunia mea, fac eu, trecandu-mi degetele prin parul sau
Acei ochi...Acei ochi, aceeasi privire...
-Spune-mi ce te doare, zice el brusc
-Dar n-am nimic, ii raspund eu automat
Se asterne tacerea, timp de cateva momente.
-De ce esti asa?...
Oftez, fara sa-i raspund la intrebare.Stiam ca ar fi vrut sa intrebe mai multe, dar nu putea.
- Vezi tu Andi, lumea asta e vicioasa, se scalda in mizerie si inselaciune. Oi fi eu tanara, si cum cred cei mari, "naiva", dar stiu pe ce pamant traiesc, si sunt constienta de tot ce se intampla in jurul meu. De aceea uneori vreau sa evadez, sa nu mai aud zgomotul masinilor si nici vocile oamenilor.. Sa fiu doar eu cu mine, in lumea mea, sa ma refugiez undeva, intr-un loc doar al meu... Of, Andi, habar n-ai tu cine sunt eu ..-si ii intind caietul meu de creatii- citeste aici.
Ii dadusem sa citeasca pasajul scris adineauri. Pentru un rastimp, linistea serii se asezase domol intre noi. Cand observ ca a terminat, incep, fara sa-l las macar sa zica ceva:
-Vezi tu Andi, eu am nevoie de un baiat care sa ma iubesca. Stiu, sunt imposibila din fire si greu de inteles, uneori ma supar si pe mine, dar ...cand cineva ma face sa il iubesc.. -ridic usor din umeri- ii dau totul. Cand ma indragostesc, sunt foarte fidela, si ma dedic din tot sufletul. Asta va doriti voi, nu? Tin minte ca in clasa aXa, s-a intamplat sa ma indragostesc nebuneste de un baiat. A fost genul acela de amor fulgerator, care te trasneste o data, si nu mai stii ce e cu tine. Dar nu a fost reciproc. Asteptarile dintr-o singura parte te distrug. Iar el m-a ranit cum nu se putea mai rau: mi-a jurat iubire, insa m-a inselat de parca n-ar fi fost nimic, de parca eu eram nimic. Si de atunci mi-am zis ca iubirea mai poate astepta. Nu l-am putut ierta niciodata. Eu sunt capabila de sentimente puternice, profunde, care insa se evapora pe masura ce-mi gresesti. Caci am orgoliu colosal. Vezi tu Andi, mie mi s-a reliefat ideea ca iubirea va fi distrusa, si nu se va incheia intr-un mod natural si firesc, la un moment dat. Am crezut ca ceva s-a schimbat, ca am aflat raspunsul la intrebari. Insa acum imi dau seama ca niciodata n-am evoluat, ca am ramas un novice, si ca poate asa voi fi mereu. Vezi tu, eu, eu...sunt mai mult decat las sa se vada. Traiesc dinamic dar totodata sensibil, nici macar nu stiu ce vreau. E prima oara cand recunosc si spun atatea lucruri despre mine, si iti spun tie pentru ca asa simt. Tu esti un baiat special Andi, dulce, asezat, sensibil, si meriti atat de multe, incat nu cred ca exista fata aceea care sa fie asa cum ti s-ar cuveni.
-...
- Se spune ca in viata nu iubesti decat o singura data. Fie atunci cand esti tanar, fie atunci cand esti batran, fie ca o pierzi.. Pe cei de dupa cu el ii vei compara, pe el il vei purta in suflet, mereu, si niciodata nu te vei vindeca. Caci de dragostea adevarata, fie implinita sau neimplinita, nu te poti trata. E o convalescenta perpetuua. Atatia ani, care poarta povara unei singure iubiri... Suna superb, nu? Aceasta idee de iubire absoluta, de suflet pereche, de joc al destinului..Vezi tu, eu nu cred in niciuna. Mai ales in absolut. Consider ca fiecare persoana ce intalnesti o iubesti altfel. Fie ca aveti aproape totul in comun, fie ca sunteti diametral opusi... daca exista chimie, exista si iubire. Ca urmare, intr-o viata, ai mai multe suflete pereche, insa nu le intalnesti pe toate. Iubesti, de-a lungul acesteia, diferit.. si.. -lacrimi imi inundasera ochii- scuza-ma ca nu pot sa ma explic coerent, dar sunt atat de multe acolo, ca nu stiu cum sa ma exprim in cuvinte..E un haos total in mine..si nu stiu ce ar trebui sa simt si ce nu...
(in tot acest timp nu m-am uitasem la Andi, ci ori in pamant, ori la stele)..
Si mi-am intors privirea spre el, caci voiam sa-i citesc reactia. Si atunci m-a izbit: plangea. O lacrima i-a alunecat usor pe obraz, dar parca nu era a lui. Ochii sai mirobolanti erau tulburati, precum valurile ce se cutremura usor la atingerea vapoarelor. Ma privea profund, cu aceeasi ochi de atunci..
-Dar e in regula sa simti. Sentimentele te fac om. E in regula sa nu stii ce sa simti..e o dovada ca esti capabila de trairi intense, ca inima ta e o mina bogata in orice.. spune el cu o voce docila, nesilindu-se sa isi stearga roua rasarita pe ai sai obraji
-Oh, Andi, dar nu trebuie sa...
- Nu trebuie, dar e nevoie. Plang pentru ca tu nu n-ai face-o. Ar putea lacrimile sa-ti stea toate adunate in ochi, si tu nu le-ai da nicicum drumul sa curga.
-Dar..
Si nu apuc sa termin, caci ma imbratiseaza intr-un impuls de exuberanta, spunandu-mi "Stt..nu vorbi. Cuvintele nu isi mai au rostul" si apoi ma strange mai intens, din ce in ce mai intens..Zambesc si-l mangai pe paru-i moale si castaniu. Dupa un timp, imi da drumul din stransoarea unde parca isi pusese toate sentimentele. Ii sterg lacrimile ca o mana iar el ma saruta parinteste, pe frunte.
-Iti multumesc ca m-ai ascultat. Dar acum cred ca ar trebui sa ne intoarcem, caci daca ne vede cineva aici, cine stie ce ar interpreta, nefiind in cunostinta de cauza.
Si am plecat amandoi tacuti, lasand teiul amortit in urma..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu