Cine nu cunoaste acel sentiment puternic, unic si special numit dragostea? Cand simti goluri in stomac, cand inima iti bate mai tare, cand ti se inmoaie genunchii si te balbai incontinuu doar din simplul fapt ca vezi o anumita persoana. Ciudat, nu? Noi oamenii suntem atat de misteriosi, atat de diferiti de restul fiintelor. Si totusi, ce ne face atat de speciali? As putea sa scriu o carte despre dragoste, dar de ce as face-o cand as putea spune ce gandesc prin niste versuri simple, care citite printre randuri valoreaza mai mult decat 100 de pagini?
Rosu, cantece triste, inimi, cupluri, suferinta, sentimente... Suna cunoscut? Presupun ca da. Cine nu sufera, nu iubeste, corect? Si daca sufera amandoi, neputand sa citeasca ce este in mintea celuilalt si sa il deschida exact ca pe o carte? Si daca amandoi pretind ca nimic nu s-a schimbat, ca totul e la fel? Incercand sa uite, totul e mai greu, iar sentimentele se accentueaza, in loc sa scada.
Incerci sa uiti, dar unele mici scapari care pot parea ca iti fac bine, se dovedesc a fi decat un baltag, cu un tais ascutit, si unul tocit.
"Maturizarea se face prin versuri..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu