Razbunarea

Cine nu a vrut macar o data sa se razbune pe cineva? Cine nu s-a lasat macar o data cuprins de ura, cine nu a tipat, aruncat, acuzat ?
Razbunarea nu e chiar o actiune/sentiment placuta/placut, insa dupa ce ne razbunam credem ( de fapt, nu e asa ) ca ne-am atins scopul, ca ne simtim mai bine. Insa razbunarea aduce razbunare. Si pe langa avantajele pe care le punem intr-o lumina surprizantoare, incercam sa ascundem, sa nu vedem dezavantajele, mai multe si mai urate. Incercam pur si simplu sa nu ne gandim la ele, sa ne prefacem ca nu exista. Insa daca noi incercam sa ne convingem sa credem asta, nu inseamna ca dezavantajele vor disarea asa, ca printr-o minune.
Dupa ce ne razbunam, acel sentiment de usurare, implinire, fericire pe care il incercam ne domina. Ne place sa il vedem pe celalalt la pamant, chinuindu-se sa se ridice, ranit, tipand.. Ne place sa ii admiram durerea si suferinta si sa nu facem nimic. Consideram ca ne-am atins telul: sa il facem pe celalalt sa sufere exact cum am suferit noi cand respectivul ne-a facut nu-stiu-ce.
Insa razbunarea nu e tot timpul o optiune. Da, recunosc, de multe ori am vrut sa ma razbun. Da, recunosc, de multe ori am cedat sub presiune, incepand sa arunc in colo si in colo tot felul de cacaturi. Insa mi-am dat seama ca nu se merita.. Este un cerc vicios: razbunandu-te din ce in ce mai mult, acumuland din ce in ce mai multa ura risti sa te schimbi total intr-o persoana rece, indiferenta, care nu ii pasa de cei din jur, care daca cineva, intentionat sau neintentionat, ii face ceva cat de mic posibil incepe un adevarat razboi. O persoana care nu ar mai avea prieteni, ci foarte multi dusmani. O persoana rea.
Cateodata, ma mananca si pe mine sa arunc cateva "bombe" pentru cineva, dar ma gandesc la tot tacamul de dezavantaje... si ma abtin, inghitind in sec. Prea multe urmari negative. Razbunarea nu e o solutie!