Toate au un sfarsit, nu? Indiferent de ce faci, vine acel moment cand dupa toate, vine punct. Iar dupa punct, nimic nu mai continua, nu conteaza ce si cum si cat faci. E punct! Nu virgula, nu puncte puncte.. e pur si simplu punct. Iar atunci esti nevoit sa intorci pagina, ca vrei, ca nu vrei. Aici tine de tot, in afara de tine. E ca si cand citesti o carte: o data ce s-a incheiat capitolul, treci la altul nou, care nu l-ai mai citit. Un capitol in care se petrec alte intamplari, sunt alte lucruri, totul sta altfel. Ca doar nu stai si "admiri" punctul din capitolul precedent, nu? Pentru a afla continuarea povestii, trebuie sa intorci pagina si sa citesti capitolul urmator. Pentru ca atunci cand e punct, e punct, si punct ramane. Soarele apune, oamenii respira, pasarile canta si povestea ia sfarsit. Natural. Si nimic mai simplu. Dar noi oamenii suntem altfel: noi nu putem trece asa repede, ca si cand am trece la un capitol nou. Nu, ar fi mult prea usor. Si prea frumos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu