Poate o să sune puțin ciudat, dar mie mi-e frică de timp. Nu vreau să cresc. Vreau să mă opresc în jurul vârstei de 16 ani, nu vreau să termin niciodată liceul. Atunci când eram mai mică abia așteptam să ajung la vârsta pe care o am, iar acum nu mai vreau să cresc.
Mi-e groază când mă gândesc c-o să fac și eu 18 ani și o să plec la facultate.
Mi-e groază că o să treacă viața pe lângă mine, fără să fi făcut nimic care să rămână. Serios...chiar, chiar nu vreau să cresc.
Mai ales vara, pierd zilele aiurea, în prostie, nefăcând nimic. Când începe școala, e aceeași rutină, care se repetă tot anul: trezire-teme-școală-internat. Că mai ies și eu câteodată afară, mă plimb sau mă duc cu prietenii într-un local, astea sunt zile-excepție, care sunt destul de rare, de altfel. Uneori mă gândesc dacă așa o să fie mereu. Totul e atât de plictisitor și de normal...De ce nu poate fi și viața mea la fel de interesantă, palpitantă și incitantă, precum în filme și seriale? Acolo totul este mereu în mișcare, nicio zi nu e pierdută aiurea, ci din contră, în fiecare zi faci ceva nou. Adolescenții de vârsta mea au niște vieți minunate, căreia mereu i se adaugă noi aventuri bune de împărtășit.
De ce nu poate viața mea să fie așa?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu