Cerc vicios

Tu si cu mine nu suntem deloc diferiti. Actionam in functie de simtul individual al dreptatii. Tu ai dreptatea ta, si eu pe a mea. Amandoi suntem oameni normali manati sa cautam razbunare sub semnul dreptatii. In orice caz, daca exista dreptate in razbunare, atunci dreptatea nu va crea decat mai multa razbunare. Si va declansa un ciclu al urii. 

Daca nu treci prin aceeasi durere cu cineva, nu poti niciodata sa ii intelegi. Dar daca ii intelegi asta nu inseamna ca esti de acord cu ei. Asta e adevarul.

Din dragoste se naste sacrificiul, se naste ura si experimentam durerea.

ador citatul asta <3

Puteam sa pierd

" era sa mor ... ". Si totul deodata s-a oprit. CUM?! Ce putere incredibila area aceasta fraza. Am simtit ca Dumnezeu a incercat sa ma omoare psihic, dar nu a putut. De ce, nu stiu. Poate ca doar a vrut sa-mi arunce o piatra, sa-mi deschida ochii. Si a reusit, intr-un final. Nu stiu cum, dar mi s-a golit toata mintea. Nu am zis nimic. Mai era loc de cuvinte? Nu stiam daca sa ma bucur ca nu s-a intamplat, sa o iau ca pe o usurare sau sa ma intristez ca s-ar fi putut intampla, ca acolo a fost o sansa. Te loveste direct in cel mai periculos si dureros punct vital- inima. Ma consideram pregatita si ma asteptam la cei mai rau, sperand la cei mai bun.
" ... dar tu ma vei pune pe picioare ".

Quote about ♥ 3

I asked an old man “ which is more important? To love or to be loved?”

Old man replied “ which is more important to a bird? The left wing or the right wing?

Pierduta incostinent in subcontient

Daca mi-as scoate subconstientul la o cafea cu biscuiti, cu siguranta as ramane proasta in fata acestei mici benzi magnetice pe care se inregistreaza tot ceea ce gandesc. Da, locul acela, adanc ascuns in creierasul tau unde se memoreaza inconstient chestii pe care crezi ca le-ai uitat. Locul acela unde iau nastere visurile din dorinte, ganduri sigilate. Acea persoana care presimte ceva( cateodata bine, cateodata prost ), acea persoana care spune STAI cand vrei sa pleci. Da, subconstientul. Atunci cand tu spui " de parca mi-ar pasa", el spune " chiar iti pasa, idioato." sau " nu ma intereseaza " el spune " ba te intereseaza". Subcontientul nostru nu stie ce e bine si ce e rau, el actioneaza conform sugestiilor. Eu vad subconstientul ca o vale izolata, intr-un loc retras de ochii curiosilor si pustiu. In acea vale sunt munti- multi- de diferite marimi si poate culori ( ca sa nu fie totul monoton in valea aia ). Fiecare munte are cate o "categorie" si cate un "rol". Intr-unul sunt memorate amintiri urate sau din contra, amintiri pe care am fi vrut sa le uitam si inconstient s-au salvat acolo. Altul este responsabil de visuri, altul de dorintele si gandurile noastre ascunse etc. O vale unde numai tu ai acces...

Sfarsit de poveste ..

Toate au un sfarsit, nu? Indiferent de ce faci, vine acel moment cand dupa toate, vine punct. Iar dupa punct, nimic nu mai continua, nu conteaza ce si cum si cat faci. E punct! Nu virgula, nu puncte puncte.. e pur si simplu punct. Iar atunci esti nevoit sa intorci pagina, ca vrei, ca nu vrei. Aici tine de tot, in afara de tine. E ca si cand citesti o carte: o data ce s-a incheiat capitolul, treci la altul nou, care nu l-ai mai citit. Un capitol in care se petrec alte intamplari, sunt alte lucruri, totul sta altfel. Ca doar nu stai si "admiri" punctul din capitolul precedent, nu? Pentru a afla continuarea povestii, trebuie sa intorci pagina si sa citesti capitolul urmator. Pentru ca atunci cand e punct, e punct, si punct ramane. Soarele apune, oamenii respira, pasarile canta si povestea ia sfarsit. Natural. Si nimic mai simplu. Dar noi oamenii suntem altfel: noi nu putem trece asa repede, ca si cand am trece la un capitol nou. Nu, ar fi mult prea usor. Si prea frumos.

Fate and Destiny

Destinul... unii cred in el, altii nu. Unii spun ca destinul nu poate fi modificat, nu poate fi prevazut, nu poate fi schimbat, ca fiecare persoana are cate un destin, si trebuie sa il acceptam, indiferent de cat de frumos or rau este. Altii nici macar nu cred in el si spun ca nu exista.

It's choice--not chance--that determines your destiny.

Intr-adevar, alegerile, nu sansele si regretele ne manipuleaza destinul. Prima oara gresesti. Insa cand faci si a doua oara aceeasi greseala, nu mai este greseala- este o alegere. Adica, ai ales sa faci aceeasi greseala si a doua oara- constient sau inconstient. Aceste greseli si alegeri ne determina destinul. Eu una, cred in destin. Dar nu cred in panaramele gen cum influenteaza prenumele tau destinul, destinul tau scris in numere si alte porcarii din astea. Cred ca fiecare persoana are un destin- insa acesta nu este total, adica nu il poti schimba, doar "asa a fost sa fie" sau "asta-i soarta". Nu. Tu singur iti faci destinul. Nimeni nu alege sau greseste in locul tau. Nimeni nu a spus "acesta e destinul lui x". Nu. Destinul tau poate fi modificat sau schimbat numai de tine, acesta fiind influentat direct de alegerile tale. Voi ce ziceti? Credeti sau nu in destin?

Razbunarea

Cine nu a vrut macar o data sa se razbune pe cineva? Cine nu s-a lasat macar o data cuprins de ura, cine nu a tipat, aruncat, acuzat ?
Razbunarea nu e chiar o actiune/sentiment placuta/placut, insa dupa ce ne razbunam credem ( de fapt, nu e asa ) ca ne-am atins scopul, ca ne simtim mai bine. Insa razbunarea aduce razbunare. Si pe langa avantajele pe care le punem intr-o lumina surprizantoare, incercam sa ascundem, sa nu vedem dezavantajele, mai multe si mai urate. Incercam pur si simplu sa nu ne gandim la ele, sa ne prefacem ca nu exista. Insa daca noi incercam sa ne convingem sa credem asta, nu inseamna ca dezavantajele vor disarea asa, ca printr-o minune.
Dupa ce ne razbunam, acel sentiment de usurare, implinire, fericire pe care il incercam ne domina. Ne place sa il vedem pe celalalt la pamant, chinuindu-se sa se ridice, ranit, tipand.. Ne place sa ii admiram durerea si suferinta si sa nu facem nimic. Consideram ca ne-am atins telul: sa il facem pe celalalt sa sufere exact cum am suferit noi cand respectivul ne-a facut nu-stiu-ce.
Insa razbunarea nu e tot timpul o optiune. Da, recunosc, de multe ori am vrut sa ma razbun. Da, recunosc, de multe ori am cedat sub presiune, incepand sa arunc in colo si in colo tot felul de cacaturi. Insa mi-am dat seama ca nu se merita.. Este un cerc vicios: razbunandu-te din ce in ce mai mult, acumuland din ce in ce mai multa ura risti sa te schimbi total intr-o persoana rece, indiferenta, care nu ii pasa de cei din jur, care daca cineva, intentionat sau neintentionat, ii face ceva cat de mic posibil incepe un adevarat razboi. O persoana care nu ar mai avea prieteni, ci foarte multi dusmani. O persoana rea.
Cateodata, ma mananca si pe mine sa arunc cateva "bombe" pentru cineva, dar ma gandesc la tot tacamul de dezavantaje... si ma abtin, inghitind in sec. Prea multe urmari negative. Razbunarea nu e o solutie!

August.

Bye bye july, welcome august! Da, jumatate din vacanta s-a dus.