In spatele mastii...

Toata lumea se pricepe la un astfel de scenariu,  o astfel de piesa, un astfel de joc. Cine nu s-a prefacut, cine nu a mintit, falsificat, dat vina pe altu', acuzat, ignorat, ranit? Aceste jocuri egoiste exista peste tot. Mereu te lovesti de astfel de persoane, printre care si tu ( da, ce credeai, ca esti unica exceptie ? ). Bineinteles, cand vedem la altii criticam, barfim, acuzam, judecam etc. Dar cand este vorba de noi, nu prea mai punem paie pe foc, gura e si ea inchisa- doar este vorba despre noi. Cine s-ar judeca sau critica pe el insusi? Nu ne convine. Suntem foarte receptivi la defectele celuilalt ( fizice sau psihice ), le descoperim si analizam imediat: si asa ne creem o imagine despre persoana respectiva. Dar cand vine vorba de noi, daca cineva te-ar pune sa te autodescrii, cate defecte ti-ai recunoaste? Cate alte calitati pe care nici macar nu le ai ti-ai atribui doar pentru a parea cat mai aproape de acea perfectiune? Daca cineva din spatiu s-ar uita la noi, ar spune ca suntem cele mai egoiste, invidioase si nedrepte creaturi. Si este adevarat. Noi judecam pe altii dupa cum se imbraca/poarta/vorbesc/ce prieteni au/actiuni dar nu ne judecam pe noi insine. Noi ii uram/invidiem pe cei mai buni ( aparent ) ca noi, si ne razbunam prin fapte sau vorbe, noi ii injosim sau ne batem jos de cei cei "inferiori". Pentru ca noi asa catalogam oamenii, " superiori si inferiori". Simpatiile si antipatiile se formeaza imediat. Daca cineva calca stramb, este imediat etichetat de la sine. Daca tu calci stramb si esti etichetat de altii, nu-ti convine si incepi sa arunci. Cine spune ca oamenii sunt fiintele cele mai inteligente? Nu suntem nici pe de parte atat de aproape de perfectiune cum credem noi ca suntem.

Da, asta este adevarul despre noi. Nu sunt negativista, ca avem si partile noastre bune. Insa pe langa altele, acesta mi se pare cel mai mare defect si cea mai mare eroare la noi, oamenii.