Vorbe de sfarsit de an

Ultima postare din luna decembrie. Ultima postare din 2011.

Si mai important, ultima zi din 2011.

 266 de postari, huh? E ceva:D. Am fost productiva anul acesta:)).

Azi incep pregatirile pentru cheful de diseara >:) :)))).

Decembrie a fost o luna frumoasa si linistita. Pacat insa ca nu a nins deloc ( de fapt putin, dar imediat s-a fleoscait si murdarit si nici nu mai arata a zapada ) si a fost si destul de cald pentru aceasta luna a anului. Prin urmare, nu s-a simtit venirea iernii, ci mai degraba decembrie s-a simtit ca si o toamna timpurie.. Dar acestea sunt doar aspecte minore.

In 2012 nu imi doresc nimic. Am tot ce vreau. Doar sanatate, dar nu pentru mine... Insa voua, dragilor, va doresc sanatate, sa aveti parte de dragoste si prietenie si tot ce va doriti voi! >:D<

Bye bye, december!  

Ne vedem la anul

Farewell, 2011 !

Ne vedem .. nu ne mai vedem

Drawings ( Boys )

Desene realizate de mine. Personaje din diferite animeuri. Doar baieti:

 

 Sasori ( from Naruto Shippuuden)

Leapsa

Imi poti spune: Alexa
Mi-ar placea sa ma numesc: Daiana
Daca as fi un personaj de carte, as fi: Kate din Secretul Soimului
Melodia mea preferata este: cred ca Red- Already Over
Ziua preferata: joia
Imi e dor de: vara
Dintre actori azi il plac pe: Mel Gibson
Urasc scoala pentru ca: exista tezele si testele si sesiunile si examenele.
Imi place scoala pentru ca: te distrezi cu clasa.
Culoarea preferata: mov
Partea preferata a zilei: atunci cand ma culc.
Vampiri, varcolaci, fantome, strigoi: cred doar in fantome.
Mi-ar placea sa locuiesc: in Japonia.
Azi sunt fericita pentru ca: nu stiu. Sunt pur si simplu fericita.
A fost un cosmar: sa-mi spuna o persoana foarte draga mie in fata cum era sa moara.
As vrea sa: vina vacanta mai repede.
Mi-ar placea sa existe: sinceritatea totala ( fara adevaruri trunchiate )
As vrea sa lucrez in domeniul: artei si animatiei
Daca as avea o putere ar fi: aceea de a putea zbura
Imi place numele: Rares
Prietenii adevarati sunt cei care: sunt mereu langa tine, te sustin si te accepta asa cum esti.
Citatul meu preferat e: Din dragoste se naste sacrificiul, se naste ura si experimentam durerea.

Cel mai frumos sentiment e: dragostea
Viata e frumoasa pentru ca: sunt o multime de motive si nu ar avea sens sa le insir pe toate aici
Serialul preferat: nu am asa ceva
As vrea sa scriu despre: viata mea. Un roman, mai exact.
Cum mi s-a parut chestionarul: in regula

De la  Nymphetamine

Cicatrici.

Rana trece, cicatricile raman.

Momentul trece, amintirea ramane.

Suferinta rece, regretul ramane.

Cand cineva pleaca, ramai cu pozele.

Cand termini un an scolar, ramai cu caietele.

Mereu cand se termina ceva primim altceva in schimb. Mereu ramanem cu acel ceva. Si, din pacate, acel ceva ramane acolo, mereu, sau poate trece, poate, insa greu. Foarte greu.

Se poate intensifica si atunci te slabeste. Se poate "slabi" in timp si atunci te imputerniceste.

Depinde de tine cat de influentat te lasi de ele.

Insa e clar: daca vrei sa uiti, lucrul respectiv nu te lasa. Iti aminteste constant ca a fost, desi a trecut. Ca, candva, a existat. 

E ca un virus: odata ajuns in calculator, ramane acolo, chiar daca nici nu-ti dai seama ca exista. Si, incet, dar sigur, iti distruge tot PC-ul din interior...

Ceva diferit.

Nu-mi place sa aleg, sau sa compar persoane. Desi cand vine vorba de lucruri, de obiecte, e foarte usor pentru mine. Dar cu oamenii e altceva...

de aceea prefer ca, decat sa aleg o persoana, mai bine nu mai aleg deloc. 

Decat sa compar o persoana cu cealalta, mai bine nu mai compar deloc. 

Pentru ca persoana care nu va fi aleasa se va crede inferioara.  

Pentru ca persoana  care va fi comparata cu alta se va crede, din nou, inferioara.
Pentru ca oamenii sunt influentabili. Si e incredibil cat de mult poate schimba sau influenta un om o singura fraza, de la singura persoana.

Mai e o zi...

Si vine Revelionul! Si trecem de 2011!

Nu pot sa cred ca a mai trecut un an... ne apropiem de "apocalipsa" din 2012 :))

In primul rand 2011 a fost un an relativ frumos da' nu prea, cu perioade frumoase si perioade dificile, cu zambete si plansete, cu tot felul de schimbari care mai de care mai radicale.. dar totul merge spre bine! Trecem intr-un nou an, care ne intampina cu noi provocari, decizii, momente placute si mai putin placute...

Blogul a evoluat si el de-alungul anului 2011. Si a evoluat in bine!

Chiar zilele trecute m-am pus si am citit din postarile mele mai vechi, de pe la inceputul anului...

si s-a remarcat clar o schimbare de atitudine, de scris, de vedere a lumii...

Am constatat ca blogul s-a maturizat o data cu mine.

Trecand peste toate, va urez un 

AN NOU FERICIT!

Ce cauta lumea pe Google

... si da de blogul meu 2!

caut un domn divortat intre 20 si 40 de ani       
doi indragostiri certati in anotimpul earna
defecte de vedere referat
gropi ciudate
barbati cu par pe cur
poze gingase

nnjk

LOL =))

Merry Christmas!

Desi e Craciunul, nu se simte ca si cum ar fi. 

Nu il mai astept cu atata nerabdare cum il asteptam cand eram mica.

Nu m-am mai trezit la 5 dimineata cum ma trezeam cand eram mica sa vad ce mi-a adus mosul.

Nu mai exista bucuria superba atunci cand vedeam cadourile sub brad.

Nu mai am acel sentiment magic. Nu mai exista spiritul Craciunului. Am crescut, cu totii am crescut, si acesta dispare usor, dar sigur, din inimile noastre.

Am incercat sa nu ies din spiritul sarbatorilor. Am fost la colindat, desi anul trecut nu am fost pentru ca ma consideram prea "mare". Dar m-am distrat. Chiar m-am distrat. Daca insa era mai multa zapada, cum a fost anul trecut, macar acum, de Craciun, totul ar fi fost mult mai frumos, accentuand spiritul Craciunului. As fi vrut sa fiu si eu la fel de entuziasmata de Craciun cum sunt cei mici. E un sentiment foarte frumos. Dar nu. Odata ce afli "adevarul", spiritul dispare.

Totusi, va urez sincer un

CRACIUN FERICIT!

John Puzzle feat Elise - So far so good

In ultimul timp nu m-am putut dezlipi de ea!

Invata-ma ...

Învaţă-mă

 

 Învață-mă cum să trăiesc mai sensibil decât acum

 

 Pentru că inima mea nu cunoaște decât plăcerea,

 

 Învață-mă cum să-mi vindec rănile

 

 Pentru că inima mea nu cunoaște durerea,

 

 Învață-mă cum să trăiesc mai vulnerabil decât acum,

 

 Pentru că sunt învățată să nu mă las afectată

 

 Învață-mă cum să-mi pese, să pun la suflet

Only God can judge me.

CE fac, CUM fac si DE CE fac e treaba mea. 
CINE ma judeca, CUM ma judeca si DE CE ma judeca este treaba lor. 
Dar lucrurile stau cam asa: sa nu isi bage treaba lor in treaba mea.
In spatele fiecarei actiuni se afla un motiv. In spatele fiecarui motiv se afla un alt motiv. Odata ce nu cunosti motivul, de ce judeci doar actiunea in sine?
Iar ceilalti nu au niciun drept sa ma judece. Pentru ca doar Dumnezeu o poate face. Si de cand cineva care nu ma cunoaste vine si-mi spune care si cum? De cand a devenit persoana respectiva Dumnezeul meu? Sau mama mea...
Nimeni nu ar trebui sa judece pe nimeni. Cam asa ar trebui sa fie lucrurile. Dar nu sunt asa.

Fiecare persoana are viata lui. Si nimeni nu a scris cum ar trebui sa si-o faca, cum sa si-o organizeze sau ce sa  faca cu ea. Nimeni nu-i dicteaza viata, este la decizia fiecaruia.

Insa exista acele persoane care iti pun o eticheta imediat, si e greu sa o mai dezlipesti odata ce a fost lipita. Pentru ca pana si cea mai mica greseala conteaza. 

Societatea te judeca. 

Te condamna. 

Si asta conteaza, la fel ca si prima impresie.

Pentru ca daca lumea nu te cunoaste, nu stie ce ai putea face si ce nu. Judeca actiunele si auzitele. Nu stiu care sunt barfe si care nu, pentru ca nu te cunosc.
E ca si atunci cand joci sah cu un amic pe care l-ai cunoscut recent: deci nu l-ai "patruns" prea bine. Joci o data. Castiga. Acelasi scenariu si a doua oara. Si a treia oara. Si atunci incepi sa crezi ca persoana respectiva este foarte buna la sah, chiar daca poate a avut doar noroc. Dar odata ce imaginea respectiva s-a implantat in capul tau, e foarte greu sa o mai scoti de acolo.
NU JUDECA pentru a NU FI JUDECAT.

Quote

Pe interes...

Am imbracat si blogul in hainutele de iarna. Culoare, background, imagine si muzica...tot, intr-un cuvant. Sper ca va place.

Sunt multi oameni care sunt pe interes. Mereu ei vor ceva de la tine. Te exploateaza la maxim si profita de pe urma ta. Exact ca si un parazit. Si nu orice fel de oameni. Sunt oameni la care tii, la care nu te astepti, oameni in care ai incredere, oameni despre care ai fi putut jura cu mana pe inima ca nu ti-ar face niciodata asa ceva sau ar avea asa un obiectiv. Dar e cat se poate de adevarat... Nu ma mai mira nimic.

Oamenii din ziua de azi nu se mai apropie de tine ca sa aiba pe cineva atunci cand au nevoie. Cineva care sa-i sfatuiasca, sa le incredinteze cele mai mari secrete fara sa spuna nimic. O persoana pe care ai putea-o la 3 dimineata iar ea sa iti raspunda. Exact ca o sora. Dar nu. Oamenii din ziua de azi se apropie de tine cu un anume motiv. De la cele inofensive, gen " tu faci cel mai bine tema la matematica din clasa" , " tu ai haine pe care eu mi le doresc " sau " nu am cu cine iesi, deci ies cu tine ", pana la cele grave, gen " ma apropii de tine si dupa iti fur iubitul ", " ma apropii de tine ca sa ma razbun pentru ceea ce mi-ai facut acum mult timp " etc etc. Lista e fooooarte lunga...din pacate.

Si ce e cel mai rau este ca nu poti sa-ti dai seama care sunt acesti oameni (si sunt foarte multi... ) pentru ca, in general, ne prindem cand este cam tarziu si raul este deja facut.

Lumea e rea. Iar singura metoda sa te aperi este sa nu lasi pe nimeni sa se apropie de tine. 

Sa devii paranoica pentru a nu fi ranita.

Sa fii rece ca sa nu fii "racita".

Sa fii indiferenta ca sa nu fii tratata cu indiferenta.

Sfarsit de semestru

Nu-mi place deloc atunci cand se apropie sfarsitul de semestru. Toti profesorii asculta si dau sa puna note, sa incheie mediile. Toata lumea invata ca sa ia note mari. Insa cel mai important, in aceasta perioada poti da buleala. Adica, exact la sfarsit iti strici media cu o nota "superba". Cum am facut eu. Este o perioada aglomerata, care sper sa treaca repede.

Si ca tot veni vorba de scoala, saptamana viitoare luam vacanta! Trei saptamani de relaxare, dupa o perioada incarcata. Da, pe de alta parte ador perioada sarbatorilor, fiind in varful topului, desigur, Revelionul si Craciunul. Insa nu-mi place ca au taiat din vacanta de vara aproape o luna, pentru a adauga aceste saptamani la vacanta de iarna, cea de Pasti si saptamana aceea in care vom face activitati din aprilie.

Pe de alta parte,mi se pare o perioada plina de magie, desi nu mai cred demult in Mos Craciun sau Mos Nicolae.
In ultimul timp am avut probleme cu priza si nu am putut intra pe PC, doar pe un laptop de pe care nu puteam scrie pe blog pentru ca nu aveam pozele mele ( si eu fara poze nu postez ). Dar acum I'm back! Imi era asa de dor de PC-ul meu...

Rodul unui vis de scurta durata

Will the rain  ever stop, I wonder?   
For a pretty long time now  it’s been cold
Why does the rain choose me?   

Why does it choose me  

Who has nowhere to escape to?

Visul se transforma in dorinta.
Dorinta in realitate.
Realitatea in momente. 

Momentele in amintiri...

Iar momentele trec repede. Si nu sunt traite la maxim, cum ar trebui. In schimb, amintirea care se prinde de tine ca un scaiete este exploatata la maxim! Unele persoane traiesc chiar din ele. Adica traiesc in trecut.
Oare este atat de greu sa te desprinzi de acele amintiri?

Eu n-as putea. N-as vrea. De fapt, cine ar vrea? 

Te atasezi atat de tare de ceva, incat atunci cand vine momentul sa plece, nu poti sa renunti. Atunci tu esti scaietele.

Poate parea cam dur, dar mie mi se pare penibil. Si slab.

Dar pana la urma am scris aceasta postare ca sa-mi exprim punctul de vedere, nu? Iar eu cam asa vad tot.

 Stiu multe "cazuri" de fete care fac parte din aceasta categorie. Speranta, DIN NOU, speranta prea mare afecteaza ( lucru demonstrat si in postarea asta , insa din punct de vedere material, nu sufleteste ).

De aceea e bine mereu sa te astepti la ce este mai rau mai intai. Pentru a evita dezamagirea. Si sperantele prea mari. Pentru ca asa iti atenuezi caderea, cum ar veni. Nu vei fi atat de afectat si distrus de o pierdere.

Speranta poate sa te ajute, sa te sustina, sa iti dea incredere, insa in acelasi timp tot ea poate sa te traga in jos, sa te faca sa esuezi, sa te raneasca. Depinde de tine cum si cand " o folosesti ". Pentru ca noi trebuie sa o folosim ca si un scut, nu ca si o sabie.

Balanta trebuie mereu tinuta in echilibru. Pentru ca daca gresesti, afectele tot pe tine se revarsa. Si tu pierzi.

E greu, intr-adevar, dar cine a spus ca viata este usoara?

Chris Daughtry- Over You

 Big like de la mine!

Dezamagire Vintage

Ieri, pe cand discutam seara cu mama, venise in vorba o chestie legata despre niste poze de cand era ea fata mare. Si esentialul este ca in acele poze mama avea niste haine superbe. Stiind ca hainele vintage se poarta, se cauta si mai sunt si scumpe, m-am gandit ca n-ar fi rau sa dau o tura pe la bunica sa vad, poate poate am noroc si gasesc hainele la care visam, de vreo 20 de ani. Am urmat indicatiile mamei si dupa scoala am mers cu sufletul la gura la bunica. Toata ziua la scoala m-am gandit la asta si abia am asteptat momentul! Cum am imaginatia foarte bogata, deja visam cu ochii deschisi si ma vedeam in haine super in, si toata lumea cum ma lauda. Ajung la destinatie. Ii explic eu bunicii care si cum, si-mi da vestea: din cate isi aminteste, o parte le-a dat, dar s-ar putea sa mai fie in pod, insa spunea sa astept sa vina bunicul de la munca. sa nu ma sui eu. Am tot insistat sa ma urc, bun bazata ca va merita si voi gasi ceva. Da' de unde! Toate sperantele mele au fost spulberate cand, dupa o cautare prin saci vechi, am coborat cu mana goala si hainele pline de praf. Of course, haine bune, ca se putea! Bunica spune ca daca nu sunt, le-a aruncat bunicul. Ma descurajez putin, dar nu ma dau batuta: pun mana pe telefon si-l sunt pe inculpat. Si el imi spune asteapta ca vin eu acasa, ca stiu sigur ca nu le-am aruncat. Daca nu sunt in pod, sunt in alta parte. Asta insemna sa astept jumatate de ora. Am asteptat. Soseste bunicul. Eu, plina de sperante, ii povestesc tot. Se suie in pod din nou si cauta si el. Nimic. Mai tarziu aflu ca el de fapt se referea la niste haine vechi din garaj, de-a lu matusa-mea, care in niciun caz nu erau hainele vintage la care visam eu, ci mai mult niste haine de purtat prin casa. O singura bluza era frumoasa, dar si aceea imi era mica. Cand am auzit, sa ma dau cu capul de pereti, si alta nu!

Am plecat dezamagita acasa. Nu-mi mai ardea de niciun vintage. Si uite asa s-a terminat aventura mea de o zi. Si ca o concluzie:speranta prea mare uneori strica!

Funny Conversations

Tumblr-ul e plin de conversatii din acestea amuzante! :))

Everything men know about women

Foarte, foarte adevarat! :)) ~>

Ce stiu ei despre noi?! Nimic! Nu ne inteleg... suntem 2 rase de pe planete diferite. Ei cu ale lor, noi cu ale noastre. Ei cu fotbalul, bataia, masinile si noi cu oja, fardurile, moda... Daca stai sa te gandesti, nu prea avem puncte comune, doar hobby-urile. 

Noi nu intelegem de ce ei sunt atat de pasionati de masini, ei nu inteleg de ce petrecem atat de mult timp ca sa ne aranjam.

Noi nu intelegem de sunt ei atat de pasionati de fotbal, ei nu inteleg de ce suntem atat de pasionate de moda.

Noi nu intelegem de ce sunt ei atat de insensibili si au simtul observarii atat de adormit, ei nu inteleg de ce putem pret si suntem atente la orice mic detaliu!

Si totusi, vorba aia...polii opusi se atrag. Asa si noi. Traim impreuna. 

Ne certam, dar totusi ne intelegem.

Ne jignim, dar totusi ne iubim.

Nu ne intelegem, dar totusi ne acceptam.

Mai este nevoie de ceva mai mult decat atat? E suficient. Si ne e bine, asa, impreuna.

Tainted Heart.

Please teach me how to live
a little more vulnerable than i do now
won't you taint me just a little? 

Dar oare ma poti corupe mai mult decat sunt acum? Oare am ajuns la limita? Oare nu mai pot? Nu, nu se poate. Poti continua, si inca mult dupa ce ai spus " nu mai pot ". Pentru ca el nu exista. E doar o scuza pe care o arunci atunci cand esti plictisit, epuizat, si nu mai vrei sa continui, sa lupti. Atunci arunci toata vina pe nu pot.

Lacrimile curg, dar nu simt durerea. E absenta. Nu stiu de ce plang. Pentru ca nu-mi pasa. Nu ma doare. Dar stropii de ploaie isi dau drumul usor pe obrajii mei, incontrolabil. De ce nu simt nimic?

E mica si sensibila. Si vulnerabila. Si influentabila. Si schimbatoare. Si neinteleasa, nici macar de mine. E inima mea. O carte fara pagini. Un caiet fara scris. O crima fara sange. Un infinit cu sfarsit.

Oare nu mai functioneaza cum trebuie, i-am defectat mecanismele, am stricat-o? N-o inteleg, nici daca as vrea. E o masinarie mult prea complicata, mult prea avansata pentru mine. E de pe alta planeta. Pentru ca isi face de cap. Face cum vrea, cand vrea si ce vrea. 

Pastreaza. 

Nu bag in seama.

Imi aduce aminte. 

Refuz sa ma gandesc. 
Insista. 
Refuz.

Ma obliga. 

Cedez.
Castiga.
Si azi ma trezesc ca ea, singura, reinvie lucruri deja apuse. E mult prea schimbatoare, nu-i pot ghici urmatoarele miscari. E peste puterile mele.

Deja m-am obisnuit.  Sentimente. Amintiri. Regrete. Rani. Persoane. Le-a pastrat pe toate, Viciile mele. Si e corupta. E plina de toate rahaturile, fara importanta, ZIC EU. Dar daca ar fi vrut, daca ar fi putut, le-ar fi sters, nu? Degeaba vreau sa scap de cicatrici daca capacul de la unguent nu mai vrea sa se deschida.  Nu era mai simplu daca era acolo, undeva, un buton mare pe care sa scrie DELETE si atunci cand il apasai iti "spalai" inima?

E un nimic. Un om, cu inima corupta.

Doar am o inima, nu? Si ma bucur ca o am. 

Pentru ca daca nu as mai avea-o, nu as mai fi om. 
Si daca nu as mai fi om, nu as mai iubi.

Winter is here. December

 Noiembrie a trecut, a dat Domnul. A fost o luna oribila, numai sfarsitul a fost acceptabil. Subliniez, acceptabil, nu bun!

Si uite ca a mai trecut inca o luna, inca un anotimp, si acum e prima luna de iarna, decembrie, cea plina de magia si bucuria primei ninsori, de prima zi pe partie, de cea a Sarbatorilor si cadourilor! Decembrie e o luna frumoasa.

Please, dear December, be awesome!