Sincer, niciodata nu mi-am pus problema distantei cand venea vorba de o relatie. Niciodata. Poate si din cauza faptului ca niciodata nu am fost pusa in aceasta situatie...pana acum. Si, din pacate, abia acum imi dau seama cat este de greu, cat de mult poate ruina un inceput de poveste... M-a uimit totusi chestia ca s-a dat batut atat de usor, nici macar n-a incercat, si a spus din prima ca nu se poate. E uimitor ca baietii nu dau deloc sanse unor lucruri care s-ar fi putut termina frumos. Desi puteam sa spun multe, nu am spus... Poate ca am gresit, poate nu. Oricum, ceea ce stiu sigur este ca ma doare. Nu spun nu, are si el dreptate. Chestia care m-a deranjat cel mai tare este a vara trecuta a fost cu o fata, si atunci nu s-a pus problema timpului. M-au mancat degetele sa tastez o asemenea rautate, dar a trebuit sa ma abtin. Nu distanta sta intre dragoste… ci renuntarea din prima la speranta ca totusi, relatia va supravietui. Daca ne-am stradui un pic, cu totii am reusi sa uitam acest detaliu, doar nu exista nu pot. Dar oamenii prefera pur si simplu sa renunte si sa spuna ca nu pot decat sa lupte in continuare…Este trist.Am cazut, si poate, cum se spune, ar fi cazul sa ma ridic. Insa sentimentele nu se schimba...
Baietii au si ei logica lor, pana la urma. La distanta nu merge, oricat ai incerca. Sunt prea multe compromisuri, cheltuieli de timp, bani, sentimente. Nu merita.
RăspundețiȘtergereUnele relatii chiar rezista:). Oricum, in timp, tot te obisnuiesti cu situatia.
RăspundețiȘtergere