Senzatii ..

Sunt intense si te domina. Te ambaleaza frumos intr-o stare de euforie. Vin cand nu te astepti si pleaca cand esti imbibata de extaz. Te prind in joc si nu te mai lasa sa pleci. Te fac sa crezi ca plutesti, ca esti deasupra tuturor si ca traiesti. Da, ca traiesti cu adevarat. Si uiti de restu' lumii, tu esti in centrul tuturor. E timpul tau, momentul tau sa iesi in fata si sa arati de ce esti in stare. Iar atunci cand esti in mijloc, cand totul este la picioarele tale, cand atmosfera atinge cotele maxime, brusc vezi lumea cu alti ochi. Simti ca esti pe o planeta noua, diferita, care nu-ti place. Parca si lumea te priveste diferit si nu mai arata atata interes fata de tine cum arata inainte. Iti amintesti ca ti s-a scurs machiajul, ca ai transpirat, ca.. totul e doar un fapt. Inainte nu iti pasa, acum parca te apasa. Nu ti se mai pare la fel de interesant precum era la inceput, parca jocul isi pierde aroma, savoarea. Si deodata nu te mai simti bine. Chiar asta faci? Chiar aici ai ajuns? Cum? De ce? E pe bune? Sper ca e doar un vis urat... dar nu-i asa. Esti pusa in fata faptului implinit odata ce euforia de moment s-a dus. Insa dupa ce pleaca ea, vine frumos pachetul acela maaaare de vina, frustrare, jena si multe alte sentimente care se acomodeaza rapid cu noua locuinta. Sentimente combinate, amestecate, care iti dau o stare clasica de agonie. A trecut? Au plecat. Si senzatia si momentul, dar amintirea ramane. Amintirea aceea neplacuta care iti vine uneori in minte si iti vine sa te bagi sub plapuma. Cum ai putut fi atat de proasta, atat de naiva, atat de credula? Pacat ca nu ai la indemana o bagheta magica pentru a da timpul inapoi sau pentru a sterge tot. Dar nu, nu se poate. Realitatea te cuprinde si isi spune cuvantul.