Fericirea? E trecatoare. Indiferent de factori si persoana. De aceea e bine sa nu te bucuri niciodata prea mult, fara nicio exceptie. Pentru ca dupa bucurie va veni .. tristetea.
E bine sa nu lasi nimic sa te atinga, sa te domine, sa te bucuri cu masura. Stiu ca asta inseamna sa fiu rece si indiferenta, insa e spre binele meu. Numai asa ma pot "apara". Oricum va trece. Oricum va disparea si va veni ceva rau dupa momentul acela inocent de fericire. De ce sa ma las cuprinsa si atunci cand s-a terminat sa tanjesc dupa ea? Nu se merita. NU?! Niciodata nu poti avea suficient, destul incat sa iti convina. Pentru ca noi niciodata nu ne multumim cu ce avem. Intotdeauna vrem mai mult. Dar pana cand?
Uneori apreciem mai mult fericirea decat ar trebui. Alteori mai putin. Uneori ne bucuram prea mult, alteori mai putin. Uneori ne bucuram cand nu trebuie, alteori nu ne bucuram atunci cand ar trebui. Adevarul e ca niciodata nu vom putea fi intr-un perfect echilibru, mereu va fi ceva care va inclina balanta.. in dezavantajul nostru.De aceea e bine sa te astepti la orice si sa fii pregatit. Nimic nu e ceea ce pare, deci...
Cum vad eu fericirea? Ca pe un sentiment placut dar totodata un simplu fapt. Nimic mai mult, nimic mai putin. Daca nu astept multe si totusi ma astept la orice, ce am de pierdut?
Pentru ca atunci cand ceva e prea frumos
ca sa fie adevarat, probabil asa e.
ca sa fie adevarat, probabil asa e.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu