Asa suntem noi femeile. Avem tendinta sa ne daruim cu totul, dintr-odata persoanei iubite. Suntem oarbe, negam realitatea, acceptam sa traim intr-o minciuna. In capul nostru, lucrurile se deruleaza cu totul altfel, tot in defavoarea noastra, deoarece femeile au o imaginatie bogata, iar in mintea noastra traim o poveste de dragoste, cand defapt noi suntem singurele care credem asta.Si la un moment dat o sa fim lasate singure, iar noi nu o sa stim de ce. Iar acum, sentimentele acumulate sunt ajutate si de sensibilitate, o calitate care in aceasta situatie se transforma in defect. Plangem, tipam, ne descarcam, credem ca a venit sfarsitul lumii, ca ce am facut sa merit asta, si o groaza de alte ganduri negative. Suntem distruse, si o sa ne ia ceva pana ne revenim... Pentru ca o femeie trece peste toate, dar nu uita nimic. Si toate amintirile & vorbele frumoase de mult expirate pot sa stea foarte mult timp in sufletul unei femei.
De aceea, de cele mai multe ori noi suntem singurele care avem de pierdut in povestea asta. Si asta va fi sirul intamplariilor, pana cand vom intalni barbatul perfect, care sa ne iubeasca sincer si care sa fie dispus sa faca orice ca se ne dovedeasca asta.
Eu cred ca indiferenta este letala. Mimata sau nu...intotdeauna iti aduce ceva bun...fie te face sa fii irezistibila, fie te face sa crezi ca intr-adevar nu-ti mai pasa. E doar un moment din viata ta...
RăspundețiȘtergereEra o vorba, care cred ca se poate aplica si in cazul acesta: 'indiferenta' pacaleste lumea, dar nu si inima ta. Ma refer la cea mimata.
RăspundețiȘtergereAr putea fi un prim pas... Cu timpul si inima se mai da pe brazda. :))
RăspundețiȘtergere