Cu totii uram, cat de putin. O persoana, un obiect, un loc, un animal, o amintire... Nu cred ca exista persoana care sa nu fi simtit aceasta antipatie fata de ceva. Suntem oameni, este normal. Acest sentiment nu poate sa dispara din inima noastra. Aveti idee cu cata intensitate putem ura noi, oamenii? Putem dezvolta o ura atat de complexa fata de cineva/ceva, incat ne-am putea imbolnavi singuri. Ura ne poate transforma in persoane rele, razbunatoare si cu o privire rece si intunecata. S-ar spune ca am putea ura mai puternic decat am putea iubi. Ura se dezvolta repede, la fel ca si dragostea, insa aceasta se pastreaza mult timp in suflet, poate chiar pentru totdeauna, fata de dragoste care dispare dupa o perioada de timp. Ne este mult mai usor sa uram decat sa iubim. Este opusul dragostei. Ura ne aduce la disperare, ne murdareste, ne intuneca mintea si inima. Iar noi nu putem controla asta, nici daca am vrea. Din acest punct de vedere seamana cu dragostea, nu? Si totusi, daca constientizam ca nu e bine, de ce uram? Oare chiar poate o persoana sa ne faca atat de mult rau incat sa ne incetoseze, sa ne transforme in niste persoane rele?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu