Si nici nu vrea sa afle ce-i. Vrea sa fuga de dragoste, de suferinta, de teama, durere, lacrimi.. Nu mai vrea nimic. A avut destul. Ii este frica. De tot ce inseamna iubire. Ar vrea sa se elibereze, sa spuna lucrurilor pe nume, verde in fata, sa nu se mai ascunda dupa deget, de parca ar fi inca un copil. Si totusi, inca este. Si ea stie. Stie ca sufera ca un copil, stie ca nu o ajuta, stie ca asta nu o sa il aduca inapoi. Stie ca toate acestea, in ochii lui, sunt, tr-un cuvant, slabiciune. Si vrea sa uite, sa stearga totul cu buretele. Si vrea multe. Poate prea multe pentru puterile ei. S-a saturat sa fie puternica. S-a saturat sa arate indiferenta, s-a saturat sa se prefaca, sa minta, sa ascunda, sa se inchida... S-a saturat sa traiasca asa. Amintirile persista din ce in ce mai tare cu trecerea timpului. O rascolesc. S-a pierdut cautand ochii care, in trecut, erau mereu langa ea. O ajutau, o sustineau, o iubeau, i-o aratau... O faceau fericita. Cu adevarat fericita. Iar acum... acum totul se simte de parca s-ar ineca in apa sarata. Iubirea ii lasa un gust amar. Ii provoaca greata, sila, dispretul, ura, mania... A intunecat-o. I-a intunecat mintea, ochii, inima... Privirea vesela s-a transformat intr-o privire incetosata. Ochii care, mai demult erau zglobii si sclipitori azi sunt lipsiti de viata. Nu vezi nimic in ei, sunt pierduti. Mintea ei e blocata. Nu mai judeca. Nu mai vrea sa judece, sa gandeasca.. Este intr-o continua pauza. Mintea ei este infectata cu EL. Inima, ei bine inima, ii este cea mai afectata. Este plina de ura, este rupta. Uraste tot ce este fericit, tot ceea ce inainte o facea sa zambeasca. Uraste tot ceea ce inspira veselie, tot ce este colorat... Lacrimile o lasa rece. Nu ii mai pasa.
Toate aceste sentimente, trairi, emotii, sunt camuflate de actiuni. Ea se prabuseste incontinuu. Se autodistruge, isi face rau, isi bate joc de ea... Vrea sa se razbune pe EL distrugandu-si viata.
Si chiar a reusit. Se taie, bea, fumeaza, intra in scandaluri, o face, chefuieste excesiv, chiuleste, ramane corigenta... S-ar sinucide. Chiar isi doreste asta. Dar vrea sa isi provoace suferinta, deja e obisnuita. Vrea sa uite... Mintea ii este intunecata, plina de ganduri negre. Nu mai rade, nu mai zambeste, nu mai glumeste. In viata ei, mereu ploua. Niciodata nu iese soarele.
Este doar un inger frant...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu