... sau poate da? Nici noi nu stim, oricat am incerca sa aflam. Si incercam, si incercam, si incercam... Cand, defapt, noi nici macar nu stim ce este dragostea.
Dragostea, in ochii fiecaruia are un sens diferit, poate chiar unic. Nu exista o definitie obiectiva care sa reprezinte dragostea. Si poate ca e mai bine asa. Ce mireasma ar mai avea iubirea cu o definitie monotona, fara pic de sentimente, emotie? O definitie mecanica, stiintifica, rationala... Oare chiar ar putea inlocui adevarata semnificatie pe care o are dragostea in ochii oamenilor, si cel mai important, in inimile lor? Nu. Iubirea e ceva
special, unic. Nu se poate vorbi despre ea fara macar sa simti ceva, sa crezi in ce spui, sa simti ce spui...
Iubirea nu se poate arata prin cuvinte, cadouri, gesturi... Iubirea adevarata nu se arata. Ea se simte, indiferent de ce faci, ce spui, ce oferi. Si nici nu se poate masura. ' Te iubesc de la... pana la... ' sunt cuvinte pe care le spuneam parintilor, cand eram mici. Cand incercam sa le aratam cat ii iubim. Si cand spun incercam, nu spun ca si reuseam. Pentru ca cu o floare nu se face primavara...
Dar iubirea adevarata? Ea poate aparea, muri, invia, muri, reinvia... Se poate ascunde, se poate preface ca nu exista, se poate rani, se poate sfida... Dar se poate uita vreodata? Sau poate muri pentru totdeauna? Nu stim.
Iubirea e ceva misterios, ceva care stiinta nu poate dovedi, nu poate arata, nu poate afla, pur si simplu nu poate... Iar noi oamenii, suntem 'victimele' acestei 'boli' care ne poate 'chinui' o viata intreaga. Si nu exista niciun medicament, tratament, antibiotic care sa ne vindece sufletul... Iubirea ne 'ataca' in moduri diferite pe fiecare in parte. Iar noi, dupa asta, ne facem o parere, ne creem singuri o definitie proprie. O definitie subiectiva, plina de figuri de stil, de sentimente, de emotii... O definitie ce nici stiinta, nici chimia, fizica, matematica nu o pot explica.
Dragostea, in ochii fiecaruia are un sens diferit, poate chiar unic. Nu exista o definitie obiectiva care sa reprezinte dragostea. Si poate ca e mai bine asa. Ce mireasma ar mai avea iubirea cu o definitie monotona, fara pic de sentimente, emotie? O definitie mecanica, stiintifica, rationala... Oare chiar ar putea inlocui adevarata semnificatie pe care o are dragostea in ochii oamenilor, si cel mai important, in inimile lor? Nu. Iubirea e ceva
special, unic. Nu se poate vorbi despre ea fara macar sa simti ceva, sa crezi in ce spui, sa simti ce spui...Iubirea nu se poate arata prin cuvinte, cadouri, gesturi... Iubirea adevarata nu se arata. Ea se simte, indiferent de ce faci, ce spui, ce oferi. Si nici nu se poate masura. ' Te iubesc de la... pana la... ' sunt cuvinte pe care le spuneam parintilor, cand eram mici. Cand incercam sa le aratam cat ii iubim. Si cand spun incercam, nu spun ca si reuseam. Pentru ca cu o floare nu se face primavara...
Dar iubirea adevarata? Ea poate aparea, muri, invia, muri, reinvia... Se poate ascunde, se poate preface ca nu exista, se poate rani, se poate sfida... Dar se poate uita vreodata? Sau poate muri pentru totdeauna? Nu stim.
Iubirea e ceva misterios, ceva care stiinta nu poate dovedi, nu poate arata, nu poate afla, pur si simplu nu poate... Iar noi oamenii, suntem 'victimele' acestei 'boli' care ne poate 'chinui' o viata intreaga. Si nu exista niciun medicament, tratament, antibiotic care sa ne vindece sufletul... Iubirea ne 'ataca' in moduri diferite pe fiecare in parte. Iar noi, dupa asta, ne facem o parere, ne creem singuri o definitie proprie. O definitie subiectiva, plina de figuri de stil, de sentimente, de emotii... O definitie ce nici stiinta, nici chimia, fizica, matematica nu o pot explica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu