Trecutul ne sugruma...

pe toti! Nu cred ca este persoana care, macar, o singura data, sa nu se gandeasca la trecut. La ce a spus, ce a facut, ce regreta, ce nu regreta... Cand te gandesti ca putea sa fie altfel, cand o simpla intamplare iti putea modifica prezentul, numai ca i-ai dat cu piciorul..iar acum, acum ce faci? Regreti, si speri, speri ca, candva, sa mai ai o sansa. Dar stii ca speri in zadar. Ca timpul nu se poate da inapoi... Ca toate actiunile tale sunt notate, punctate si rasplatite ca atare. Nimic in plus, nimic in minus. Fix cat meritai. 'Si oare meritam asta?' ' De ce eu? De ce asa? Ce-am facut ca sa mi se aplice asa un tratament?' Si, desi stiu ca regretele, scuzele si plansetele nu ma vor ajuta deloc, nu pot sa ma abtin. Cati dintre voi nu simtiti la fel? Sau mai bine spus, cati dintre noi... Pentru ca, din acest punct de vedere, nu suntem deloc diferiti. Incercam sa uitam, sa parem indiferenti, sa aratam ca NU NE PASA si zilnic ne fortam. Fortam un zambet, fortam rasul, ca sa parem fericiti. Dar defapt nu suntem. Trecutul, amintirile, momentele placute si neplacute care au trecut sunt incuiate in inima ta, uitate intr-un colt intunecat si stingher, lasate acolo sa ne chinuie, sa ne bantuie... As vrea sa le dau foc, sa le omor, sa le inec! Si, cel mai important... sa le uit. Dar nu pot. Nu putem sa facem nimic. Sunt multe, mult prea multe, iar timpul nu poate sa le stearga...nici macar daca ar vrea. Cineva, candva, mi-a spus 'Cate am eu pe suflet, numai eu stiu'. Si, si mai mare a fost surpriza cand toate aceste cuvinte au iesit din gura unui baiat. Un baiat pe care eu il cunosteam si il cunosc foarte bine. Si nu pot sa spun ca este un outsider, un timid, un tocilar.. nu. Este un baiat normal as putea spune. Care face tot ce fac baietii. Se uita la meciuri, scuipa, injura, se bate, vrea sa para mare si tare...vrea sa arate ca il doare in cur de tot. Dar oare chiar este asa? Nu. Si pe el, ca si pe noi, il doare. Numai ca nimeni nu arata asta. Sau nu vrea sa arate asta. Pentru ca, acolo, undeva, toti suntem sensibili, toti suferim.. nu exista om care sa fie unbroken, sa nu il doara nimic, sa nu planga NICIODATA.
Este un cosmar! Sper sa ma trezesc rapid, sa uit tot ce am facut, sa traiesc din nou atunci si sa schimb ceva...