Breathe in | breathe out

Este altfel. Lumea dispare cand el este in preajma ta.
Nu mai esti atenta la nimic, nu mai auzi nimic, nu mai vezi nimic; in afara de el. Toate chestiile neinteresante pe care le spune si gesturile stupide pe care le face sunt atat de bine privite de ochii tai. Retii orice mic detaliu, cat o fi el de nesemnificativ. Devine contagios. Este ca o boala care pur si simplu nu vrea ca in capul meu sa fie, odata si odata, liniste. Trebuie sa ma duc la dezintoxicare. Nu ar fi rau. Deja devine ironic si aberant. Iar povestea... povestea da un pic de culoare tabloului. Un tablou alb-negru, vechi, care ar trebui sa fie uitat intr-un colt prin pod, sau, si mai bine, ars sau vandut... pentru ca nu mai are nici un rost in 'casa' mea. De ce sa te privesc, daca nu te pot atinge?
Si amintirile joaca un rol important in piesa aceasta de teatru. Defapt, daca stau mai bine sa ma gandesc, ele sunt 'sursa' acestui sentiment care credeam ca l-am uitat de mult. Dar nu, el exista in continuare. Si aici vine de fiecare data cand aud numele lui. Si totul in zadar.
Dar poate ca nu ar trebui sa gandesc atat de negativ. Poate ca, cine stie, timpul va vindeca ranile trecutului. Ranile mele. Poate ca asa a fost sa fie; dragostea sa vina la pachet cu suferinta. De ce? Pai, poate ca suferinta este defapt, sarea si piperul. Sau poate doar o dovada in plus ca iti pasa. Sau poate nu. Cine stie? Dar daca este scris ca in dragoste sa existe si obstacole? In timp te obisnuiesti cu ele, insa asta nu inseamna ca nu mai doare... Din contra. Lovitura dupa lovitura, la un moment dat vei ceda: psihic. Si atunci?
Probabil ar trebui sa imi schimb modul de privire a lucrurilor. De ce sa ma chinui sau sa ma menajez cand pot sa spun adevarul pe fata? Ce rost are sa ma mint, mai ales pe mine. Stupid. Totul este stupid. Eu sunt stupida, ca sa nu zic proasta. Nu imi place sa ma jignesc. Am si o justificare: cand vine vorba de dragoste, toti suntem orbi, mai ales daca suntem indragostiti. Si aici in sensul rau, fiind orbi la detaliile evidente, rele. Care, daca le-am descoperi din timp, am putea sa ne ferim de urmatorul sir de lovituri si durere. Dar cand suntem indragostiti, este incredibil cat de stupizi putem fi. Este doar mecanismul uman... asa functionam noi. Abia astept sa vad pe cineva care este indragostit, dar gandeste si rational. Acel cineva care isi urmeaza inima, dar isi ia si creierul cu el..

Respir un aer nou. Miroase a adevar. Poate ar trebui sa invat sa traiesc. Fara el.