Si totusi, agonia s-a transformat in extaz! Plansul s-a transformat in zambet, iar zambetul in ras!
Sper doar ca toate astea sa nu se repete, la nesfarsit, si sa trec de la agonie la extaz ( sau extaz la agonie ?! ) mereu si mereu. Sa se mentina. Ar fi cel mai bine.
Inca suntem aici?! Hai sa plecam undeva depaaarte. Departe de lume, de minciuni, de barfe, de lacrimi...sa ne luam o vacanta, unde sa nu fie loc de durere. Eii, ce zici? Doar noi. Vreau sa mergem pe o insula exotica, cu o plaja imeeeensa, palmieri si bauturi racoroase,cu mult soare si veselie. Frumos, nu? Am si eu permisiunea sa visez. Sa ne lasam purtati, si sa ...vorbim. Da, sa vorbim. Despre orice. Oricand. Oriunde. Si sincer & deschis. Fara secrete, fara retineri. Ca la inceput. Ar fi ceva, nu?
:x
RăspundețiȘtergereAstea sunt postari vechi, Anonim;)).
RăspundețiȘtergere