Quote about ♥ 2

Love is like handing someone a gun, having them point it at your heart, and trusting them to never pull the trigger.

( stiu, am postat mai demult unul asemanator )

The Night Sky

Mereu m-a fascinat cerul noptii. Atat de intunecat, misterios, dar totusi atat de frumos. Imi place sa-l admir. Plin de stele, cu luna grandioasa si stralucitoare si norii de un albastru inchis, culorile si tonurile amestecandu-se si combinandu-se perfect.
Daca as putea, l-as admira mereu. Mie, una, mi se pare mult mai interesant si frumos decat cerul zilei. Cerul noptii inspira mai multe, e mai "bogat", e mai .. altfel.

Night time is really the best time to work. All the ideas are there to be yours because everyone else is asleep.

Jay Sean - War

Am descoperit-o accidental. E superba <3.

Jay Sean- War

I would march across the desert to defeat my enemy
And I would lie here in the trenches with your picture next to me
And when I told you it’s forever, then it’s how its gonna be
Don’t, won’t let him just take the place of me (No..)

Does he really know you like I know you, all the little things?
Does he really love you, like I love you, how can he compete?
If he makes me fight for you, die for you, would he do the same?
This is turning into way more than a game..

Now it feels like soldiers in a war and none of us are backing down
And I will show you victory is mine before we leave this battleground
Cause he don’t wanna leave, and I don’t wanna go
And I know just how this battle goes
He don’t wanna leave and I don’t wanna fight this kind of war

Don't be so happy.

Fericirea? E trecatoare. Indiferent de factori si persoana. De aceea e bine sa nu te bucuri niciodata prea mult, fara nicio exceptie. Pentru ca dupa bucurie va veni .. tristetea.

E bine sa nu lasi nimic sa te atinga, sa te domine, sa te bucuri cu masura. Stiu ca asta inseamna sa fiu rece si indiferenta, insa e spre binele meu. Numai asa ma pot "apara". Oricum va trece. Oricum va disparea si va veni ceva rau dupa momentul acela inocent de fericire. De ce sa ma las cuprinsa si atunci cand s-a terminat sa tanjesc dupa ea? Nu se merita. NU?! Niciodata nu poti avea suficient, destul incat sa iti convina. Pentru ca noi niciodata nu ne multumim cu ce avem. Intotdeauna vrem mai mult. Dar pana cand?

Uneori apreciem mai mult fericirea decat ar trebui. Alteori mai putin. Uneori ne bucuram prea mult, alteori mai putin. Uneori ne bucuram cand nu trebuie, alteori nu ne bucuram atunci cand ar trebui. Adevarul e ca niciodata nu vom putea fi intr-un perfect echilibru, mereu va fi ceva care va inclina balanta.. in dezavantajul nostru.De aceea e bine sa te astepti la orice si sa fii pregatit. Nimic nu e ceea ce pare, deci...

Cum vad eu fericirea? Ca pe un sentiment placut dar totodata un simplu fapt. Nimic mai mult, nimic mai putin. Daca nu astept multe si totusi ma astept la orice, ce am de pierdut?

Pentru ca atunci cand ceva e prea frumos
ca sa fie adevarat, probabil asa e.

Photography: Slanic- Moldova

Poze facute de mine in mica mea excursie la Slanic- Moldova:)

War

Te-ai pierdut vreodata incercand sa obtii ceea ce vrei? Ai impins vreodata pe cei care trebuia sa ii tii aproape? Ai tras vreodata de cineva sa ramana cand vroia cu adevarat sa plece? Ai dat vreodata vina pe lume, dar niciodata pe tine? Ai lasat vreodata oameni sa plece cand erau tot ceea ce iti trebuia si aveai nevoie de ei? Ai lasat vreodata ceva sa plece cand era tot ceea ce vroiai?
Cu totii suntem intr-un continuu razboi. Constient sau inconstient. Cele mai frumoase haine, cele mai bune note, cel mai frumos/frumoasa baiat/fata etc. Suntem ca niste soldati trimisi pe campul de lupta, gata sa dam tot ce putem pentru a obtine ceea ce vrem, pentru a obtine victoria si pentru a ne intoarce acasa mandri si multumiti de noi si reusita. Dar victoria vine la pachet si cu alte chestii negative, de obicei mai multe. In urma unui razboi raman(e) lucruri distruse, durere, totul arata atat de rau ... din cauza unei lupte.

Nu-mi place sa fim intr-un continuu razboi. Uneori trebuie sa ne dam batuti, sa cedam, sa ne lasam infranti pentru a salva micile lucruri si fiinte din jur nevinovate care cad in lupta. Doar asa putem sa nu mai auzim tipete de durere, sa vedem lacrimi si oameni raniti, natura distrusa, totul aratand cat s-a luptat, cata ura a fost in joc. Pentru ca efectele se vad in general mai mult pe lucrurile care ne inconjoara decat pe noi. Uneori trebuie sa nu mai vrem sa luptam pentru ca stim cum o sa decurga lucrurile. Urmarile sunt mult mai atingatoare decat victoria in sine. Uneori trebuie sa ii punem pe ceilalti inaintea noastra, sa ne gandim la ei si dupa la noi. Si daca se merita sa luptam...

Going away ...

Maine dimineata plec. Unde? Nici eu nu stiu exact. Prin tara, s-o mai 'descoperim'. Braila, Buzau, Ploiesti, Brasov sunt doar cateva orase prin care o sa trecem. Sovata, Slanic- Moldova... cateva destinatii pe care le-am scos si eu de la ai mei.

In scurta mea calatorie o sa imi iau si un caiet, un fel de jurnal, sa scriu ce si cum, pe unde am trecut, ce am facut, ce am vazut etc. Doar asa, sa mai treaca timpul.

However, cert este ca sansele sa fie vreun PC la care sa pot sa am acces la vreo pensiune sau stiu-eu-unde sunt foarte mici, extrem de mici, aproape de 0. Ceea ce inseamna ca nu o sa ne mai vedem pana duminica, cand ma intorc acasa.

Senzatii ..

Sunt intense si te domina. Te ambaleaza frumos intr-o stare de euforie. Vin cand nu te astepti si pleaca cand esti imbibata de extaz. Te prind in joc si nu te mai lasa sa pleci. Te fac sa crezi ca plutesti, ca esti deasupra tuturor si ca traiesti. Da, ca traiesti cu adevarat. Si uiti de restu' lumii, tu esti in centrul tuturor. E timpul tau, momentul tau sa iesi in fata si sa arati de ce esti in stare. Iar atunci cand esti in mijloc, cand totul este la picioarele tale, cand atmosfera atinge cotele maxime, brusc vezi lumea cu alti ochi. Simti ca esti pe o planeta noua, diferita, care nu-ti place. Parca si lumea te priveste diferit si nu mai arata atata interes fata de tine cum arata inainte. Iti amintesti ca ti s-a scurs machiajul, ca ai transpirat, ca.. totul e doar un fapt. Inainte nu iti pasa, acum parca te apasa. Nu ti se mai pare la fel de interesant precum era la inceput, parca jocul isi pierde aroma, savoarea. Si deodata nu te mai simti bine. Chiar asta faci? Chiar aici ai ajuns? Cum? De ce? E pe bune? Sper ca e doar un vis urat... dar nu-i asa. Esti pusa in fata faptului implinit odata ce euforia de moment s-a dus. Insa dupa ce pleaca ea, vine frumos pachetul acela maaaare de vina, frustrare, jena si multe alte sentimente care se acomodeaza rapid cu noua locuinta. Sentimente combinate, amestecate, care iti dau o stare clasica de agonie. A trecut? Au plecat. Si senzatia si momentul, dar amintirea ramane. Amintirea aceea neplacuta care iti vine uneori in minte si iti vine sa te bagi sub plapuma. Cum ai putut fi atat de proasta, atat de naiva, atat de credula? Pacat ca nu ai la indemana o bagheta magica pentru a da timpul inapoi sau pentru a sterge tot. Dar nu, nu se poate. Realitatea te cuprinde si isi spune cuvantul.

Favourites Quotes 2

If you want something you never had, you must do something you've never done.

Just because no one saw it it doesn't mean it didn't happen.

If he's dumb enough to walk away, be smart enough to let him go.

Missing someone isn't about how long it has been since you've seen them or the amount of time since you've talked. It's about that very moment when you're doing something and wishing they were right were with you.

I'll hold you in my heart, till I can hold you in my arms.

How does it feel to be unnoticed by the person you notice the most? It is like offering your most beautiful painting to a blind man.

The thing that irritates you now, might be the thing you will be missing most when it's gone.

Be thankful for the bad things in life. For they open your eyes to the good thing you weren't paying attention before.

There's a huge difference between getting over things and just getting through them.

Seeing people change isn't what hurts. What hurts is remembering who they used to be.

What hurts the most is that the memories I used to hold so close to me are now the ones I wish I could forget forever.

The scariest thing about distance is that you don't know whether they'll miss you or forget you.

Just because the relationships ended, doesn't mean the feelings did.

Pretending that feelings are there doesn't make them go away.

Goodbyes are hard. It may be hard for the person leaving, but it's always harder fot the one left behind.

Just because I won't fight doesn't mean I'm weak. It means I'm mature enough to know that anger won't solve anything.

Never do something permanently stupid just because you are temporarily upset.

Yeah I made mistakes but life doesn't come with instructions.

Time doesn't heal anything, it just teaches us how to live with the pain.

When I cry about one thing, I end up crying about everything that's wrong.

There's always that special person that no matter what they've done to you, you still, just can't let them go.

But without the dark, we'd never see the stars.

The best feeling comes when you realize that you're perfectly happy without the person you thought you needed the most.

As soon as you stop wanting something, you get it.

Falling in love is very easy, staying in love is a challenge, letting go is the hardest part and moving on is damn suicide.

Right before my eyes two separate lives

Esti absent. Strig la tine, dar nu ma auzi. Te ating, dar nu simti. Esti aici dar totusi acolo. Ne cunoastem de undeva? Da? Daca m-as uita mai bine la situatie, as zice ca nu.
Pentru ca atunci cand totul pare perfect, este doar din cauza faptului ca ai omis ceva. Sau ai inchis ochii si te-ai prefacut ca nu auzi, ca nu vezi, ca nu simti. Pentru ca orice parte buna are si o partea rea. E ca si cum esti fericita, ceva vede si spune ' uite-o ce fericita e, de ce sa nu ii strig bucuria?' si uite asa totul se duce dracu'.

Diferentele. Cand auzi de ele, inchizi ochii cand ar fi cazul sa ii deschizi larg. 2 lumi diferite. 2 poli opusi. Un copil si un adult. Unul, si totusi separati, injumatatiti. Ce trist. Dar degeaba incerci sa potrivesti obsesiv doua piese din puzzleuri diferite. Am fi in stare sa le lipim si cu lipici, doar ca sa stea impreuna.Dar asa, piesele nu se lipsesc, ci doar raman lipicioase- si, in final, se distrug... Degeaba le fortezi. Degeaba tragi de situatie daca deja stii finalul. De ce sa negi? De ce sa induri, sa suporti? Mai bine.. pui punct, trecand peste orgoliu si ambitia personala. Te-ai lovit cu 200 km/h de realitate, si nu purtai centura. Wake up! Adevarul bate la usa.
E o lume nebuna, nu stiu de ce am crezut ca tu ai putea fi diferit, cand esti fix ca restul, nu?

Aaa, si inca ceva:

Concurs

Cu ocazia 'aniversarii' blogului lu' Geo care pe 17 implineste 2 ani ( La multi Ani ! ), aceasta organizeaza un concurs avand ca premiu o carte in valoare de 40 de lei, la alegere de pe site-ul Librariei Online. Aveti timp pentru a va inscrie 2 saptamani. Pe data de 28 iulie se va anunta castigatorul ales cu random.org. Va sugerez sa va inscrieti, nu trebuie decat sa-i urmariti blogul, sa-i dati like pe facebook, sa scrieti pe blog despre concurs sau sa dati share pe facebook. Pentru detalii si inscriere CLICK AICI. Succes la toata lumea!

Too strong to love

Tu ce cauti aici? Pleaca! Dispari! Evapora-te! Calc-o! Sterge-o! Orice, numai pleaca. Si uita. Si treci peste. Si fii indiferenta. Ce usor ar fi, nu? Mi-ar placea sa fiu acel tip de persoana care poate sa le faca pe toate cele enumerate mai sus fara niciun stres, fara nicio retinere, sa treaca peste ceva ca si cum ar trece strada. Sa nu regrete, sa nu se isterizeze, sa nu planga. Sa fiu exact ca o stanca- nimic, dar ABSOLUT NIMIC sa nu ma atinga... Pacat insa ca acest tip de persoana nu exista. Lucrurile ar fi fost mai usoare, mai clare, mai .. frumoase, intr-un fel. Cred ca multi ar vrea sa fie asa. Eu insa, as prefera ca totul sa fie temporar. De ce temporar, de ce nu permanent? Imagineaza-ti lumea daca toti am avea caracterul de mai sus. Unde s-ar duce emotiile, sentimentele, magia, sarea si piperul vietii? Unde ar fi drama? Ca fara putina drama, niciun film nu are vreun farmec, nu? Intotdeauna trebuie sa fie senzational, ca altfel ar fi plictisitor. Asa si viata. Am trece prin ea fara sa simtim nimic. Nu nu ne-am mai putea numi oameni. Si pentru ca toate acestea nu sunt posibile, este foarte greu sa uitam si cel mai greu, aproape imposibil, sa trecem peste. Trebuie sa ne obisnuim sa traim cu asta. Doar asa exista dragostea. Doar asa putem iubi.
Pentru ca atunci 'cand iubesti, nu distrugi. Cand iti pasa, nu te joci.'

Stiu cum e

M-am saturat sa aud mereu acel 'stiu cum e' aruncat la intamplare, dupa ce termini de povestit ceva. De unde dracu' sa stii tu cum e? Atunci cand vei fi in situatia mea, sa simti ce simt eu, sa te doara cum ma doare pe mine, atunci sa spui ca stii cum e! Daca nu esti in cunostinta de ... sentimente, mai bine taci. Nimeni nu se consoleaza daca aude aceste cuvinte, deci mai bine incetezi. Amandoi stiti la fel de bine ca TU NU STII CUM E. Suna atat de urat si .. insensibil. Nu suna ca un sfat, ca o consolare, suna mai mult ca o fraza trantita indiferent pentru ca ori nu stiai ce sa spui, ori nu voiai sa spui. Crezi ca asa rezolvi ceva? Mai bine taceai din gura. Sau mai bine spui tot ce gandesti. De ce te ascunzi? Crezi ca m-ar supara? Mai bine sa ma doara adevarul decat minciuni sau alte chestii ascunse. De ce nu spui ce crezi? Ce om slab...
Sunt constienta de faptul ca unele persoane nu o spun din insensibilitate sau cele mentionate mai sus, dar totusi.. Pana cand nu esti EXACT in situatia mea, mai bine te abtii. Si cand spun exact, vreau sa zic ca situatiile sa fie identice, daca nu aceleasi. Fara alte asemanari. E ca si cum ai spune cuiva 'azi a murit o ruda-o prietena' etc. Iar celalalt sa raspunda 'stiu cum e, si mie mi-a murit ieri catelul'. WTF?! In asemenea situatie, nici nu stiu daca as rade sau m-as enerva. Cum sa compari pe cineva drag cu un animal? Ce comparatie de 2 bani...

Taurus or Gemini?

Nu cred 100% in horoscop, dar uneori il citesc- din curiozitate, sau din plictiseala. Adevarul este ca unele chestii s-au intamplat, dar pentru mine aceasta dovada nu sta atat de solid in picioare si nici nu ma face sa cred cu tarie in horoscop. Totusi, de fiecare data cand il citesc, trebuie sa o fac la doua zodii- taur si gemeni- si, de obicei, aleg partea care mi se potriveste cel mai mult. De ce? Pentru ca am 'norocul' sa fiu nascuta pe 21 mai, adica exact ziua schimbatoare dintre cele doua zodii amintite mai sus. In unele horoscopuri sunt gemeni, in altele taur. Daca imi calculez zodia dupa ora nasterii, sunt gemeni. Insa nu pot sa cred asta in totalitate deoarece, fiind nascuta in ziua schimbatoare, am caracterul ambelor zodii combinat. Sunt vorbareata, indecisa, impulsiva, curioasa, creativa ( caracteristicile gemenilor ) si loiala, orgolioasa, incapatanata, inimoasa, posesiva ( caracteristicile taurului ) precum si altele. Cand cineva ma intreaba ce zodie sunt, spun ba taur, ba gemeni. Cand unei persoane ii spun pe ce data sunt nascuta, unii spun ca sunt taur, altii gemeni si astfel ma baga si mai tare in ceata. Este un pic cam ciudat, dat asta e. Oricum, m-am obisnuit cu ideea ca sunt cate putin din doua zodii.

Love is blind.

Sa fie oare asa?! Mesajul advertismentului acela rutier afisat langa sosele, ' stop accidentelor! viata are prioritate' se poate aplica si in cazul iubirii, care ar suna ' stop suferintei! dragostea are prioritate'. Ar fi un vis devenit realitate nu? Din pacate, ideea se mentine, deocamdata, doar la vis. Iar noi suntem oarbe cand vine vorba de dragoste. Atunci cand suntem indragostite, tindem sa ingropam defectele si sa ingrosam pana la refuz calitatile, ba chiar sa-i atribuim respectivului si calitati care nu au defapt nicio legatura cu el.Cred ca daca cineva ne-ar putea privi din afara ar crede ca suntem ... oarbe. Cum sa vrei sa stai in preajma cuiva, cum sa te gandesti inainte sa adormi si dupa ce te trezesti la cineva? Cum se poate ca, atunci cand persoana aceea te saluta tu sa fii fericita toata ziua? Sa simti nevoia sa-l vezi, sa-l admiri, cand tu defapt nici macar nu stii mare lucru despre el? Cum sa fii atat de orb sa nu vezi ca el nu este chiar printul din poveste pe cal alb care vine sa te salveze? Ce ironie... niciuna dintre intrebarile de mai sus nu are vreun raspuns concret sau macar acceptabil. Ar fi mult mai usor daca am sti sa citim printre randuri. Si nu o facem pentru ca putem, ci pentru ca nu vrem.

Atractie ...

Suntem oameni, deci suntem atrasi. De un loc, o carte, un serial sau... de alti oameni. Atractia fata de ceva/cineva este ceva pur omenesc, normal. Aceasta este un sentiment placut, combinat cu dorinta si speranta de a atinge, de a simti, de a descoperi, de a vedea... Te atrage? Clar te atrage!

Dintre toate tipurile de atractie, cea fizica este cea mai puternica . Mintea lucreaza intens, precum si hormonii :). Il vezi, sau mai bine zis, ii vezi corpul. Iar ochii ti se duc imediat la tricoul mulat, care ii pune in evidenta patratele. Sau poate nu. Poate vezi doar pectoralii bine definiti. Oricum ar fi, orice te-ar atrage, curiozitatea creste simtitor. Dintr-odata vrei sa vezi mai mult, vrei sa stii ce se ascunde sub acel tricou. In general, atractia fizica este imediat asociata si cu cea psihica, desi este total gresit. Iar noi fetele, daca ne atrage corpul, imediat credem ca ne atrag si alte lucruri sau ca ne-am indragostit de respectivul. FALS! Mai pe romaneste, ne-am indragostit de corp, nu de minte, nu de caracter... nu de nimic, in afara de corp. Iar defectul nostru, femeilor, este ca ... confundam atractia fizica cu dragostea, in ciuda tuturor celor de mai sus. Unele dintre noi stiu dar incearca sa ascunda, sa uitele, iar altele pur si simplu nu isi dau seama. Si uite asa, facem greseli, greseli mari... Credem ca iubim o persoana cand defapt o anumita latura a sa ne atrage... Cam fatala greseala. Mai ai dubii?

Waiting...

Astept. Desi urasc sa astept, pentru tine voi astepta. Daca este vorba de tine, nu conteaza cat astept. Sentimentul ca, la final o sa te am, imi da putere sa fac si lucrurile care le urasc. Chiar daca este doar sentimentul... Sunt in stare sa fac asta, pentru tine. Desi realitatea si finalul asteptarii nu este mereu ca-ntr-o poveste cu printi si printese care la final traiesc fericiti pana la adanci batraneti, refuz sa ma dau batuta. Sa cedez. Speranta mea se pastreaza cu incapatanare, acolo, undeva. Cine a spus ca s-a sfarsit? E o chestiune de timp si de asteptare. Poate poate doar se va schimba ceva.
Nici macar nu stiu ce imi 'hraneste' atat de mult speranta. Poate este orgoliul, poate ambitia. Sau poate pur si simplu inima mea a hotarat ca nu s-a pus punct,insa ca nu este cazul sa fac ceva, doar sa astept.

Aceasta asteptare este diferita. Nu este ca atunci cand astepti dimineata autobuzul, cand astepti sa primesti un telefon, sau alta situatie in care astepti. Nu. Atunci stii cu siguranta ca, intr-un final, autobuzul va sosi, telefonul va suna. In cazul acesta, nimic nu este sigur. Nu stii cum se va termina, nici macar cand. Tot ce iti ramane de facut este sa astepti. Si cu cat astepti mai mult, cu atat visezi mai mult, speri mai mult, te distrugi mai mult..de ce sa nu recunoastem?

Mai astepti mult, idioato?

Avril Lavigne - Wish You Were Here

Cat de mult mi se potriveste aceasta melodie... Yeah, I wish you were here:x.

Avril Lavigne - Wish You Were Here lyrics
I can be tough
I can be strong
But with you,
it's not like that at all
There's a girl who gives a shit behind this wall
You've just walked through it

And I remember all those crazy things you said
You left them running through my head
You're always there, you're everywhere
But right now I wish you were here.

Caracterul...

Toate femeile se indragostesc de fizicul unui barbat. Dar degeaba fizicul incita cand caracterul lasa de dorit.. Cand fizicul e frumos dar caracterul nu e. Unele femei se uita mai intai la aspect, altele la personalitate. Eu una, ma uit la amandoua si cantaresc toate avantajele si dezavantajele intr-o balanta. Inainte, recunosc, ma uitam la aspect, caracterul nu conta pentru mine. Dar toti ne invatam lectia pana la urma, nu?:) Asa s-a intamplat si cu mine. Acum e diferit... caracterul a inceput sa conteze din ce in ce mai mult pentru mine. Bine, nu zic ca aspectul nu. E ca si cum cineva foarte urat ar avea un caracter foarte frumos. In acea situatie, nu as sti cum sa fac.

Bineinteles, sunt barbati frumosi la ambele lucruri, barbati ideali. Care sunt cam rari, ce-i drept, dar nu inexistenti.
Cred ca toate femeile viseaza la un baiat frumos cu un caracter superb: sa fie calm, sa te inteleaga, sa fie deschis si sincer, sa zica totul pe fata, sa fie la locul lui, sa nu rada de altii, sa nu profite, sa nu fie pe interes, sa fie cuminte, sa nu fumeze, sa nu bea, sa nu se drogheze etc. , atunci cand se cearta cu cineva iar acel cineva greseste el sa vina el si sa isi ceara scuze. Frumoasa descriere, nu? Aceasta este descrierea care am primit-o eu...de la cineva despre cineva... un baiat 'frumos si la psihic si la fizic'. Se pare ca sunt pe cale de disparitie astfel de specimene. Pacat, ar fi numai buni sa-i luam de soti! Ce femeie nu si-ar dori un asemenea sot? Fetelor, nu doar aspectul exterior conteaza, adevarata valoare a baiatului respectiv vine din interior!
Dupa comportament iti dai seama cum este un baiat, nu dupa dotari, patratele, pectorali sau inaltime. Cu ajutorul caracterului il cunosti, te apropii de el impartasind idei comune...nu cu ajutorul aspectului! Cam asta este problema noastra...majoritatea femeilor se uita numai la aspect, nu si la caracter, iar atunci cand baiatul respectiv se dovedeste a fi un nesimtit, fustangiu, alcoolic sau mai stiu-eu-ce tot noi suferim si nu stim de ce.. Uite, deaia! Pentru ca ne indragostim mereu de trup, nu punem accentul si pe caracter, pe actiuni... Daca am face asta, cu siguranta ne-am feri de durere! Daca am arunca o privire la caracter ne-am da seama daca merita sau nu.

NU DOAR ASPECTUL EXTERIOR CONTEAZA! PUNETI ACCENTUL SI PE CARACTER! E pentru noi...

Time out!

Chestia cea mai mare care ma enerveaza in legatura cu vara este asteptarea si plictiseala din timpul zilei. Da, in fiecare zi astept sa ies afara. Si pana atunci ma plictisesc de mooor. Ce fac eu e deja program: stat la calculator, cateodata facut curat sau plecat pana la nu-stiu-cine, sau citit ( bine, acum nu mai citesc pentru ca am terminat cartea). Nu se pun drumurile pana la magazin, mancatul etc:)).
Cat timp a trecut? Cat timp mai e? Iesitul afara este cea mai buna parte a unei zi de vara. Inainte, cand ieseam afara in timpul scolii nu stiam cum sa ma organizez sa am timp pentru toate pana ies afara, acum nu mai stiu ce sa fac ca sa treaca timpul mai repede. Unul dintre dezavantajele verii care ma cam enerveaza. Singura chestie care avantajeaza acest dezavantaj este ca ma culc tarziu si, logic, ma trezesc tarziu, pe la 11-12. Deci, teoretic, nu e atat de mult timp... practic, asteptarea si plictiseala ma omoara. Urasc sa astept! Urasc sa astept orice, fie un eveniment, o persoana, o haina comandata, rezultatele unui examen, test sau teza etc. Cine nu uraste sa astepte? Mai ales cand vine vorba de un lucru important, cat astept...tampesc!

The distance...hurts.

Sincer, niciodata nu mi-am pus problema distantei cand venea vorba de o relatie. Niciodata. Poate si din cauza faptului ca niciodata nu am fost pusa in aceasta situatie...pana acum. Si, din pacate, abia acum imi dau seama cat este de greu, cat de mult poate ruina un inceput de poveste... M-a uimit totusi chestia ca s-a dat batut atat de usor, nici macar n-a incercat, si a spus din prima ca nu se poate. E uimitor ca baietii nu dau deloc sanse unor lucruri care s-ar fi putut termina frumos. Desi puteam sa spun multe, nu am spus... Poate ca am gresit, poate nu. Oricum, ceea ce stiu sigur este ca ma doare. Nu spun nu, are si el dreptate. Chestia care m-a deranjat cel mai tare este a vara trecuta a fost cu o fata, si atunci nu s-a pus problema timpului. M-au mancat degetele sa tastez o asemenea rautate, dar a trebuit sa ma abtin. Nu distanta sta intre dragoste… ci renuntarea din prima la speranta ca totusi, relatia va supravietui. Daca ne-am stradui un pic, cu totii am reusi sa uitam acest detaliu, doar nu exista nu pot. Dar oamenii prefera pur si simplu sa renunte si sa spuna ca nu pot decat sa lupte in continuare…Este trist.Am cazut, si poate, cum se spune, ar fi cazul sa ma ridic. Insa sentimentele nu se schimba...

Where are you?

Vreau sa stiu unde esti, ce faci...si cu cine faci. Nu tin neaparat sa fiu si eu acolo, doar sa stiu...si daca am noroc, sa te si vad. E un sentiment pe care nu pot sa il controlez... mintea mea zice nu, insa inima mea nu se lasa orbita de aparente. Se poate vedea dorinta in ochii mei, nu? Oare unde este el acum, si ce face? Oare cu cine face? Oare de cat timp e acolo? Oare la cat se intoarce, oare la cat iese afara, oare la cat intra in casa...OARE, OARE, OARE??? Sunt intrebari tipice care imi alearga prin minte, indiferent de ce fac. E ca un virus:). Daca as putea, te-as urmari peste tot, ca sa stiu ce faci. Daca as putea doar... Tanjesc. Tanjesc sa stiu orice miscare a ta. Oare curiozitatea isi spune cuvantul sau dragostea? Sper ca curiozitatea. Poate ca doar neg ce e real. Poate ca... defapt, sigur.. da. .. vreau sa stiu unde esti. E o nevoie disperata, dar inofensiva, zic eu. E pentru mine.Trebuie sa ma satisfac, sa-mi potolesc ....curiozitatea.

Just don't leave!

Nu pleca. Mai ramai... De ce vrei sa pleci? Cerul este mai senin cand te am pe tine ca companie, pasarile canta mai mult, vremea este mai frumoasa, parfumul florilor este mai puternic, lumea e mai buna.. Mai e nevoie sa continui? Totul e mai roz cand tu esti prin preajma. Indiferent unde esti. Pana si ploaia este mai calda... De aceea simt atat de mult nevoia sa te vad. Pentru ca imi umple sufletul de bucurie, imi face ziua mai frumoasa.. E cam ciudat, dar asta este adevarul. Doar sa te vad, iar daca sunt suparata, imediat sunt fericita, zambesc involuntar iar ochii mei nu se uita in alta parte. Si nu mai aud nimic, si nu mai vad nimic, in afara de tine.Vreau doar sa te privesc, sa te admir, sa te laud, sa iti aud vocea...sa te ascult cu atentie, chiar daca ce spui este total neinteresant sua plictisitor. Pentru mine nu asta conteaza. Nu conteaza ce spui, conteaza CINE spune, adica tu.Si nu te voi lasa niciodata sa pleci. De ce..? Pentru ca....aaaa...aa.. imi place compania ta. Si am nevoie de tine. Si simt nevoia sa te vad, sa te aud... Atat.

July.

Iulie vine cu si mai multa caldura, desi inceputul este unul inorat... Vine cu si mai multa distractie, mai multe posibilitati, ...mai multe!
Welcome, July!