Waiting...

Astept. Desi urasc sa astept, pentru tine voi astepta. Daca este vorba de tine, nu conteaza cat astept. Sentimentul ca, la final o sa te am, imi da putere sa fac si lucrurile care le urasc. Chiar daca este doar sentimentul... Sunt in stare sa fac asta, pentru tine. Desi realitatea si finalul asteptarii nu este mereu ca-ntr-o poveste cu printi si printese care la final traiesc fericiti pana la adanci batraneti, refuz sa ma dau batuta. Sa cedez. Speranta mea se pastreaza cu incapatanare, acolo, undeva. Cine a spus ca s-a sfarsit? E o chestiune de timp si de asteptare. Poate poate doar se va schimba ceva.
Nici macar nu stiu ce imi 'hraneste' atat de mult speranta. Poate este orgoliul, poate ambitia. Sau poate pur si simplu inima mea a hotarat ca nu s-a pus punct,insa ca nu este cazul sa fac ceva, doar sa astept.

Aceasta asteptare este diferita. Nu este ca atunci cand astepti dimineata autobuzul, cand astepti sa primesti un telefon, sau alta situatie in care astepti. Nu. Atunci stii cu siguranta ca, intr-un final, autobuzul va sosi, telefonul va suna. In cazul acesta, nimic nu este sigur. Nu stii cum se va termina, nici macar cand. Tot ce iti ramane de facut este sa astepti. Si cu cat astepti mai mult, cu atat visezi mai mult, speri mai mult, te distrugi mai mult..de ce sa nu recunoastem?

Mai astepti mult, idioato?