vineri, 26 iulie 2013

Puștoaica de aproape șaisprezece ani (poezie)

  Totu' a început când eram un tânăr cu speranțe, aveam aproape douăzeci de ani  
  Obișnuit cu viața de cartier, toată adolescența mi-o petrecusem printre golani  
  Nu-mi păsa de nimic, n-aveam griji sau obligații și trăiam fără implicații  
  Dar țin minte că prima oară când am văzut-o inima mi-a dat palpitații  
  Iubirea nu era punctul meu forte, ci mai degrabă unul închis  
  Dar când am cunoscut-o mi-am zis că nu strică un compromis  
  Pe atunci singurele mele preocupări erau berea cu tovarășii și petrecerile până-n zori
  Dar după ce am văzut-o am simțit cum mă trec ai dragostei fiori
  Prietenii făceau mișto de mine, cum, eu să mă îndrăgostesc de ea?
  Era o copiliță pusă pe glume, nici șaisprezece ani n-avea  
  Prietenii făceau mișto de mine, cum, eu să mă îndrăgostesc?
  Dar nu mi-a luat mult să-mi dau seama că eu pe copilița asta o iubesc
  Era frumoasă tare, avea chipul senin că de înger și forme pline
  Mulți băieți de vârsta ei nu se puteau abține, încercau s-o combine
  Dar nu asta-mi plăcuse cel mai mult la ea, ci felul ei de-a fi  
  Avea sufletul cald și blând dar era acidă, punea pe jar băieții
  Mă gândeam că nu-i posibil, că de ce, dintre toate, a trebuit să fie ea  
  O puștoaică de aproape șaisprezece ani care nici nu știa ce vrea...  
 
  Eram un tânăr cu speranțe, aveam aproape douăzeci de ani
  Şi m-am îndrăgostit de-o puștoaică de aproape șaisprezece ani.
  La început am crezut că e ceva de moment, însă ulterior am realizat  
  Că e posibil că un golan să iubească o puștoaică necondiționat.  
 
  Totu' a început când eram o puștoaică cu visuri, aveam aproape șaisprezece ani
  Obișnuită cu dezamăgirile, avusesem parte numai de bădărani  
  Nu-mi păsa de multe, n-aveam griji și nu mă implicam în relații  
  Dar țin minte că prima oară când l-am cunoscut mi-am zis că  "nu e ca alții"  
  Iubirea nu era punctul meu forte, ci mai degrabă unul de compromis  
  Dar când l-am cunoscut "nu strică să încerc", mi-am zis
  Pe atunci singurele mele preocupări erau liceul și statul la vorbă până-n zori  
  Dar după ce l-am văzut eram mereu veselă și cu capul în nori  
  El era băiatul mare rupt dintr-un alt film, făceam parte din două producții paralele  
  Însă înăuntrul meu, rațiunea și inima mereu se băteau între ele  
  El era băiatul mare rupt dintr-un alt film, îmi ziceam că degeaba mă amăgesc  
  Dar nu mi-a luat mult să-mi dau seama că eu pe golanul ăsta îl iubesc  
  Credeam că nu avem interese comune și că nimic nu ne leagă  
  Dar el s-a dovedit a fi singurul care putea să mă înțeleagă
  Era atent la detalii și îmi spunea că nu-i genul care aruncă vorbe-n vânt  
  Mă făcea să mă simt bine în preajma lui și mereu se ținea de cuvânt
  Mă gândeam că nu-i posibil, că de ce, dintre toți, a trebuit să fie el  
  Un băiat de aproape douăzeci de ani care golănea mereu...  

  Eram o puștoaică cu visuri, aveam aproape șaisprezece ani  
  Și m-am îndrăgostit de un golan de aproape douăzeci de ani . 
  La început am crezut că vrea doar să se joace, însă ulterior mi-a demonstrat
  Că e posibil că un golan să iubească o puștoaică necondiționat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu