Rana trece, cicatricile raman.Momentul trece, amintirea ramane.
Suferinta rece, regretul ramane.
Cand cineva pleaca, ramai cu pozele.
Cand termini un an scolar, ramai cu caietele.
Mereu cand se termina ceva primim altceva in schimb. Mereu ramanem cu acel ceva. Si, din pacate, acel ceva ramane acolo, mereu, sau poate trece, poate, insa greu. Foarte greu.
Se poate intensifica si atunci te slabeste. Se poate "slabi" in timp si atunci te imputerniceste.
Depinde de tine cat de influentat te lasi de ele.
Insa e clar: daca vrei sa uiti, lucrul respectiv nu te lasa. Iti aminteste constant ca a fost, desi a trecut. Ca, candva, a existat.
E ca un virus: odata ajuns in calculator, ramane acolo, chiar daca nici nu-ti dai seama ca exista. Si, incet, dar sigur, iti distruge tot PC-ul din interior...
Ca bine zici! Dar nu ar fi mai mari daunele daca nu ar mai ramane nimic in urma? Nici cicatrici, nici amintiri, nici regrete...?
RăspundețiȘtergereNu cred. Daca nu ar mai ramane nimic, am trece mai rapid peste "eveniment", am uita mai usor...
RăspundețiȘtergereNu ne-am maturiza, n-am mai invata din greseli, n-am mai evolua. Asta e parerea mea. :-??
RăspundețiȘtergere