Only God can judge me.

CE fac, CUM fac si DE CE fac e treaba mea. 
CINE ma judeca, CUM ma judeca si DE CE ma judeca este treaba lor. 
Dar lucrurile stau cam asa: sa nu isi bage treaba lor in treaba mea.
In spatele fiecarei actiuni se afla un motiv. In spatele fiecarui motiv se afla un alt motiv. Odata ce nu cunosti motivul, de ce judeci doar actiunea in sine?
Iar ceilalti nu au niciun drept sa ma judece. Pentru ca doar Dumnezeu o poate face. Si de cand cineva care nu ma cunoaste vine si-mi spune care si cum? De cand a devenit persoana respectiva Dumnezeul meu? Sau mama mea...
Nimeni nu ar trebui sa judece pe nimeni. Cam asa ar trebui sa fie lucrurile. Dar nu sunt asa.

Fiecare persoana are viata lui. Si nimeni nu a scris cum ar trebui sa si-o faca, cum sa si-o organizeze sau ce sa  faca cu ea. Nimeni nu-i dicteaza viata, este la decizia fiecaruia.

Insa exista acele persoane care iti pun o eticheta imediat, si e greu sa o mai dezlipesti odata ce a fost lipita. Pentru ca pana si cea mai mica greseala conteaza. 

Societatea te judeca. 

Te condamna. 

Si asta conteaza, la fel ca si prima impresie.

Pentru ca daca lumea nu te cunoaste, nu stie ce ai putea face si ce nu. Judeca actiunele si auzitele. Nu stiu care sunt barfe si care nu, pentru ca nu te cunosc.
E ca si atunci cand joci sah cu un amic pe care l-ai cunoscut recent: deci nu l-ai "patruns" prea bine. Joci o data. Castiga. Acelasi scenariu si a doua oara. Si a treia oara. Si atunci incepi sa crezi ca persoana respectiva este foarte buna la sah, chiar daca poate a avut doar noroc. Dar odata ce imaginea respectiva s-a implantat in capul tau, e foarte greu sa o mai scoti de acolo.
NU JUDECA pentru a NU FI JUDECAT.