Se uita in ochii ei, intimidat de privirea fixa pe care i-o ofereau. Se citea pe fata ei: cerea explicatii, le cerea acum. Se saturase sa astepte, sa caute singura raspunsuri, vrea sa le stie pe toate simplu si sigur: de la sursa. Nu mai putea amana momentul.I-a cuprins mainile reci intr-ale lui. Deodata s-a intristat, lasand capul putin plecat in jos pentru cateva secunde. Dupa aceea il ridica, incercand sa spuna ceva. Dar se opri. Buzele lui rosii ii ramasesera intre-deschise. Trase puternic aer in piept si ofta adanc.
- Te-am iubit, a spus incet, pe un ton calm si rece, prinvind-o oarecum intristat.
Ea ramasese perplexa. Deodata se schimba la fata. Aceste doua cuvinte ii rasunau in minte. O omorau. Incerca sa ramana indiferenta, dar nu putea: gesturile au tradat-o. Se misca incet, se juca in par, cu tricoul portocaliu.. nu putea sta. La un moment dat s-a oprit din toate aceste mici semne, si spune sec:
- Stiam eu, a aparut cineva mai bun decat mine in viata ta.
- Nu, nu e asa. A aparut cineva in viata mea care m-a iubit cand tu nu ai facut-o.
- Nu am facut-o, recunosc. Dar acum o fac, a raspuns ea, incercand sa se abtina sa nu planga
- Este prea tarziu, a spus el, ridicandu-se de pe banca, pregatit sa plece.
Ea se uita la el cu ochii sclipitori si luminosi. Il prinse de mana, incercand sa ii spuna sa nu plece. Insa acesta si-a smuls gratios mana sa din a ei, facand 2 pasi. Se opri, spunand:
- Trecutul este precum un rau: tot ce trece, nu mai trece inca o data... si pleca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu