De ce ei sunt asa? De ce iau totul ca pe o distractie? De ce pur si simplu nu le pasa? DE CE?!! Nu este corect. Fetele sunt mult mai sensibile decat baietii. Noi visam, ne facem sperante. Noi nu putem sa trecem fara sa ne uitam inapoi, fara sa uitam... Ei doar traiesc clipa si pa: a fost, a trecut si acolo ramane. Noi suferim, pe ei ii doare undeva. Unde gresim? Inebunesc. Indiferenta lor ma inebuneste. De ce au fost ei construiti asa? De ce sunt asa de nepasatori? Atat de multe intrebari, atat de putine raspunsuri... Cu siguranta lumea cu baieti atenti si neprofitori ar fi fost mult mai roz, iar suferinta aproape ca nici nu ar fi existat. Dar nici in visuri nu se intampla asa. Intotdeauna vor fi aceleasi roluri: regizorul ( God ) nu v-a schimba niciodata nimic din cursul vietii si al suferintei. Suntem condamnate...
Si stii ce doare cel mai tare? Sa te uiti in ochii ei, de parca nimic nu s-ar fi intamplat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu