Unde esti, copilarie?

Astazi, pe langa ziua lectiilor in viata, a fost si ziua in care m-a plesnit imaginatia si idei pentru postari!:)) Da, mai recuperez si eu din zilele pierdute...

Mama mi-a spus ca ea s-a jucat cu papusi pana la 15 ani. Mai toata ziua facea treaba prin curte ( bunicii mei fiind plecati la lucru ) si abia astepta sa iasa afara seara, sa joace mijita cu gasca lor. Pana la 17 ani nu a stiut ce e ala "prieten", si in toata adolescenta ei a avut doar 3 ( tata fiind cel "serios", restu' o zi, doua ). Tot la 17 ani a mers pentru prima data la discoteca ( daca se poate numi asa- "discoteca" lor era la Casa de cultura, cu un casetofon si 2-3 banci din lemn ).
Cand era mica taia rochiile bunicii mele si facea haine la papusi, fura bani si-si cumpara dulciuri, pe care le manca pe ascuns. Mama a prins o perioada superba, mai ales din punct de vedere al fashion-ului, pentru ca multi designeri se inspira din moda anilor '70-'80 cand creeaza noi haine.

Suna ca o copilarie frumoasa, nu?

Hai sa va zic eu cum "copilaresc" copiii din ziua de azi: in fata calculatorului si afara. Cam atat, pentru ca altceva nu mai ai ce sa zici. Aici, pe colo, mai e un mers la furat de flori pentru mama sau fructe.

Dar copilaria din ziua de azi se termina la 10 ani, nu la 15, ca inainte.

Din cate povesti mi-a spus din tineretile ei, nu au fost mentionate cuvintele "alcool", "droguri", "tigari" sau "petreceri", cuvinte regasite de altfel foarte des in adolescenta copiilor din ziua de azi.

Vad fete de 10 ani care se vad mari si deja s-au si *beep*, vad copii de clasa a3a care fumeaza, vad fete de 12 ani care au prieten de 20, vad copii de clasa I care injura de mama focului, vad fete de 11 ani care se cred mari dive si se comporta si se imbraca precum o adolescenta de 17 ani, vad copiii care se dau mari smecheri, care indraznesc sa comenteze sau sa se ia de tine desi esti dublu cat ei si daca le dai un capac ii bagi 2 metri in pamant, care iti trag palme la fund. De fapt, nu ii pot numi copii, ci mai mult niste copii care se cred mari. Si nu vorbesc aiurea, nu aberez, nu exagerez si nu inventez, cunosc exemple foarte bune ( cine stie, cunoaste ... ).

Daca in atat de putin timp copilaria a degenerat atat de mult si s-a adaptat posibilitatilor si modei din prezent, peste 20 de ani totul va fi haos: nici nu vreau sa-mi imaginez, mai ales ca atunci voi avea si eu copil.
Nu ca as fi eu tare mare si ce mai sfanta, dar pana si eu, un copil, vad cand greseste un alt copil. Unii se indreapta. Altii se autodistrug continuand...

P.S.: fac o pauza de la postari si ma apuc de teme. Revin mai pe seara cu postari: am muuulte idei! :))