Azi a iesit un soare neobisnuit de ambitios pentru acest timp al anului. Prin urmare, mai toata zapada s-a topit si in locul ei au ramas baltoace peste tot. Si eu care voiam sa ma dau cu sania ( ba chiar vorbisem cu prietenii sa mergem azi, dupa ore )! Cand credeam si eu ca, in sfarsit, avem zapada ( ci era ceva zapada, subliniez ), hopa, speranta imi e sugrumata.Dear weather, you suck!
Astazi am avut olimpiada la romana. Nu m-am pregatit absolut deloc. Si mai si uitasem. De fapt, daca nu imi amintea o colega, eu imi aduceam normal tot ghiozdanul cu mine.
Astazi am sesizat mai mult ca niciodata un lucru pe cat de trist, pe atat de adevarat: prietenii se schimba. Mereu.
Si aici nu ma refer la personalitate, ci la atitudine si actiuni. Unii incep sa se considere prea importanti, devin ingamfati si cred ca totul le este la picioare, altii pornesc pe un drum si mai urat, grabindu-se sa creasca, crezandu-se mai mari decat sunt, facand lucruri la care normal, la varsta lor, nici macar nu ar trebui sa viseze. Cam aceste drumuri le-au urmat persoanele dragi mie. Iar eu, bineinteles, i-am urmat pe ei, impingandu-ma singura in propria-mi prapastie. Dar cumva, m-am ridicat singura, spunandu-mi ca nu are rost sa fac ceva ce nu ma caracterizeaza, nu are rost sa ma integrez intr-un grup in care nu ma simt bine sau nu am ce cauta. Iar atunci cand te opresti, ai impresia ca toti pleaca si tu stai pe loc. Ca toti se schimba si doar tu ramai la fel.
Si aici nu ma refer la personalitate, ci la atitudine si actiuni. Unii incep sa se considere prea importanti, devin ingamfati si cred ca totul le este la picioare, altii pornesc pe un drum si mai urat, grabindu-se sa creasca, crezandu-se mai mari decat sunt, facand lucruri la care normal, la varsta lor, nici macar nu ar trebui sa viseze. Cam aceste drumuri le-au urmat persoanele dragi mie. Iar eu, bineinteles, i-am urmat pe ei, impingandu-ma singura in propria-mi prapastie. Dar cumva, m-am ridicat singura, spunandu-mi ca nu are rost sa fac ceva ce nu ma caracterizeaza, nu are rost sa ma integrez intr-un grup in care nu ma simt bine sau nu am ce cauta. Iar atunci cand te opresti, ai impresia ca toti pleaca si tu stai pe loc. Ca toti se schimba si doar tu ramai la fel.
Si am mai invatat un lucru important: atunci cand incerci sa repari singur un snur putrezit, in cele din urma se va rupe singur: pentru ca tu nu mai ai ce sa faci. Si nu merita sa te ranesti sau sa te enervezi pentru ca snurul respectiv s-a rupt: odata ce s-a rupt, ramane rupt. Odata ce a inceput sa putrezeasca, nu mai poate fi reparat: trebuie sa te pregatesti emotional incet, dar sigur, pentru momentul in care se va rupe. Cam asa si cu prietenii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu