Nu zic nu. N-are nici un rost sa trunchiez adevarul ca sa iasa in favoarea mea ( cum fac altii ), ca sa para ca eu nu am nicio vina sau ca mereu celalalt greseste, nu?. Si eu, la nervi, aberez, exagerez, dramatizez. Dar pana la urma, in orice insulta exista si un mic sambure de adevar, nu? Mai ales daca cunosti persoana respectiva. Dar cine n-o face?Cand te certi cu cineva: sunt 3 "etape" prin care treci:
la inceput, fix dupa cearta, esti foarte suparata, foarte nervoasa, dezamagita etc. Dramatizezi, jignesti, barfesti persoana respectiva, ai impresia ca greseala e absolut inacceptabila, iti vine s-o iei la bataie, simti c-o urasti etc etc.
In a doua etapa deja nu mai esti atat de nervoasa, situatia iti este indiferenta. Devine o alta persoana normala, o straina, careia nu ii dai nicio atentie: pe scurt, esti intre a face un pas spre impacare sau nu.
In a treia etapa, uneori inexistenta, deja incepi sa regreti, iti dai seama ca greseala nu era cine stie ce si putea fi iertata, zici ca merita sa mai acorzi o sansa, ca e o persoana draga, rascolesti in trecut si te gandesti la impacare, care, de cele mai multe ori, are loc.
Nu spun ca este o regula pentru toata lumea sau ca e strict asa cum am povestit eu. Pana la urma, depinde de persoana, caracterul ei, greseala etc- adica de fiecare in parte- dar, in general, mai toate persoanele trec prin aceasta situatie, macar o data in viata. La mine, cel putin, se repeta etapele de mai sus ca o lege nescrisa.
Cu cele 3 etape ai dreptate. Sau cel putin la mine asa a fost mai mereu. Totusi depinde de la persoana la persoana, plus ca orgoliul unora e foarte mare si tocmai de aceea nu te poti alege mereu cu un happy end.
RăspundețiȘtergereBanuiesc ca fiecare se ghideaza dupa propriile legi nescrise. Uite, spre exemplu la mine imi canta de 3 ori trei melodii de pe blogul tau suprapuse. E interesant. :)) -Nu, nu este o lege nescrisa, doar vroiam sa ma laud :)) -
:)).
RăspundețiȘtergereSi la mine mereu, cu o singura exceptie, s-au repetat etapele. Foarte interesanta combintatia din postul tau, Adda. De la o oarecare melancolie ( nu, melancolie e prea mult spus, dar nu-mi vine cuvantul ) ai ajuns sa ma faci sa rad:)),
Eu cand ma enervez seara si sunt foarte suparata pe cineva pana dimineata imi trece!
RăspundețiȘtergereDaca e vorba de motive banale ( am momente cand ma supar foarte repede ), asa si la mine, imi trece repede.
RăspundețiȘtergere